Definiția cu ID-ul 842312:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. ◊ (Bis.) Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.