2 definiții pentru sfertodoct
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfertodoct, -ă adj., s. m. f. (Om) care se crede cult dar are cunoștințe superficiale, mai puține chiar decât un semidoct ◊ „Ultima carte pe care a citit-o [...] a fost un almanah vechi uitat de un călător într-un tren de cursă lungă. Mimantul nostru nu-i nici măcar un semidoct. Eventual un sfertodoct.” I.B. 18 XII 71 p. 1. ◊ „Vă mărturisesc că tonul scrisorii dv. nu mi-i pe plac. Asemenea ton e îndreptățit numai când e vorba să fie atacat un sfertodoct cu fumuri, care se vâră unde nu-i fierbe oala.” R.lit. 14 II 74 p. 25; v. și R.l. 19 X 71 p. 1 (din sfert + -doct, după modelul lui semidoct)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+sfertodoct (colocv.) adj. m., s. m., pl. sfertodocți; adj. f., s. f. sfertodoctă, pl. sfertodocte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|