6 definiții pentru sfătuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂTUIÁLĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. -eală.

SFĂTUIÁLĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. -eală.

SFĂTUIÁLĂ s. f. Povață, îndemn; sfat (1). A luat la socoteală Și la mare sfătuială Pe toți feții săi. MARIAN, S. 265.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sfătuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. sfătuiélii; pl. sfătuiéli

sfătuiálă s. f., g.-d. art. sfătuiélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFĂTUIÁLĂ s. v. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.

sfătuia s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. SFAT. VORBĂ.

Intrare: sfătuială
sfătuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfătuia
  • sfătuiala
plural
  • sfătuieli
  • sfătuielile
genitiv-dativ singular
  • sfătuieli
  • sfătuielii
plural
  • sfătuieli
  • sfătuielilor
vocativ singular
plural