4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRTICÁT, -Ă adj. v. sfârtecat.

sfârticat, a [At: POPA, V. 341 / V: ~tecat / Pl: ~ați, ~e / E: sfârtica] 1-2 Sfâșiat (1-2).

SFÂRTICÁT, -Ă, sfârticați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârtecát, -ă adj.] – V. sfârtica.

SFÂRTECÁ, sfấrtec, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârticá vb. I] – Lat. *exfracticare (<fractus).

SFÂRTECÁT, -Ă, sfârtecați, -te, adj. Rupt, sfâșiat (în bucăți). [Var.: sfârticát, -ă adj.] – V. sfârteca.

sfârtica [At: ȘINCAI, HR. I, 275/23 / V: ~teca, (îrg) sfăr~, spâ~, (înv) sfât~, spârtiga, (reg) sferteca, sfer~, șferteca / Pzi: sfârtic / E: nct] 1-2 vt A sfâșia (1-2). 3-4 vt A sfâșia (8-9) 5 vt (Rar) A zgâria. 6 vr (Înv; îf spârtica, spârtiga) A se dispersa (2). 7 vr (Reg; d. copite; îf spârtica) A se toci.

SFÂRTECÁT, -Ă adj. v. sfârticat.

SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtecá vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).

SFÎRTICÁ, sfî́rtic, vb. I. Tranz. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Fig. Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ Fig. A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sferticá (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrtecá (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) vb. I.

arată toate definițiile

Intrare: sfârticat
sfârticat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatul
  • sfârticatu‑
  • sfârtica
  • sfârticata
plural
  • sfârticați
  • sfârticații
  • sfârticate
  • sfârticatele
genitiv-dativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatului
  • sfârticate
  • sfârticatei
plural
  • sfârticați
  • sfârticaților
  • sfârticate
  • sfârticatelor
vocativ singular
plural
sfârtecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatul
  • sfârtecatu‑
  • sfârteca
  • sfârtecata
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecații
  • sfârtecate
  • sfârtecatele
genitiv-dativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatului
  • sfârtecate
  • sfârtecatei
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecaților
  • sfârtecate
  • sfârtecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfârteca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârteca
  • sfârtecare
  • sfârtecat
  • sfârtecatu‑
  • sfârtecând
  • sfârtecându‑
singular plural
  • sfârtecă
  • sfârtecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârtec
(să)
  • sfârtec
  • sfârtecam
  • sfârtecai
  • sfârtecasem
a II-a (tu)
  • sfârteci
(să)
  • sfârteci
  • sfârtecai
  • sfârtecași
  • sfârtecaseși
a III-a (el, ea)
  • sfârtecă
(să)
  • sfârtece
  • sfârteca
  • sfârtecă
  • sfârtecase
plural I (noi)
  • sfârtecăm
(să)
  • sfârtecăm
  • sfârtecam
  • sfârtecarăm
  • sfârtecaserăm
  • sfârtecasem
a II-a (voi)
  • sfârtecați
(să)
  • sfârtecați
  • sfârtecați
  • sfârtecarăți
  • sfârtecaserăți
  • sfârtecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârtecă
(să)
  • sfârtece
  • sfârtecau
  • sfârteca
  • sfârtecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârtica
  • sfârticare
  • sfârticat
  • sfârticatu‑
  • sfârticând
  • sfârticându‑
singular plural
  • sfârtică
  • sfârticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârtic
(să)
  • sfârtic
  • sfârticam
  • sfârticai
  • sfârticasem
a II-a (tu)
  • sfârtici
(să)
  • sfârtici
  • sfârticai
  • sfârticași
  • sfârticaseși
a III-a (el, ea)
  • sfârtică
(să)
  • sfârtice
  • sfârtica
  • sfârtică
  • sfârticase
plural I (noi)
  • sfârticăm
(să)
  • sfârticăm
  • sfârticam
  • sfârticarăm
  • sfârticaserăm
  • sfârticasem
a II-a (voi)
  • sfârticați
(să)
  • sfârticați
  • sfârticați
  • sfârticarăți
  • sfârticaserăți
  • sfârticaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârtică
(să)
  • sfârtice
  • sfârticau
  • sfârtica
  • sfârticaseră
Intrare: sfârtecat
sfârtecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatul
  • sfârtecatu‑
  • sfârteca
  • sfârtecata
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecații
  • sfârtecate
  • sfârtecatele
genitiv-dativ singular
  • sfârtecat
  • sfârtecatului
  • sfârtecate
  • sfârtecatei
plural
  • sfârtecați
  • sfârtecaților
  • sfârtecate
  • sfârtecatelor
vocativ singular
plural
sfârticat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatul
  • sfârticatu‑
  • sfârtica
  • sfârticata
plural
  • sfârticați
  • sfârticații
  • sfârticate
  • sfârticatele
genitiv-dativ singular
  • sfârticat
  • sfârticatului
  • sfârticate
  • sfârticatei
plural
  • sfârticați
  • sfârticaților
  • sfârticate
  • sfârticatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfârtica
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârtica
  • sfârticare
  • sfârticat
  • sfârticatu‑
  • sfârticând
  • sfârticându‑
singular plural
  • sfârtică
  • sfârticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârtic
(să)
  • sfârtic
  • sfârticam
  • sfârticai
  • sfârticasem
a II-a (tu)
  • sfârtici
(să)
  • sfârtici
  • sfârticai
  • sfârticași
  • sfârticaseși
a III-a (el, ea)
  • sfârtică
(să)
  • sfârtice
  • sfârtica
  • sfârtică
  • sfârticase
plural I (noi)
  • sfârticăm
(să)
  • sfârticăm
  • sfârticam
  • sfârticarăm
  • sfârticaserăm
  • sfârticasem
a II-a (voi)
  • sfârticați
(să)
  • sfârticați
  • sfârticați
  • sfârticarăți
  • sfârticaserăți
  • sfârticaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârtică
(să)
  • sfârtice
  • sfârticau
  • sfârtica
  • sfârticaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sferteca
  • sfertecare
  • sfertecat
  • sfertecatu‑
  • sfertecând
  • sfertecându‑
singular plural
  • sfertecă
  • sfertecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfertec
(să)
  • sfertec
  • sfertecam
  • sfertecai
  • sfertecasem
a II-a (tu)
  • sferteci
(să)
  • sferteci
  • sfertecai
  • sfertecași
  • sfertecaseși
a III-a (el, ea)
  • sfertecă
(să)
  • sfertece
  • sferteca
  • sfertecă
  • sfertecase
plural I (noi)
  • sfertecăm
(să)
  • sfertecăm
  • sfertecam
  • sfertecarăm
  • sfertecaserăm
  • sfertecasem
a II-a (voi)
  • sfertecați
(să)
  • sfertecați
  • sfertecați
  • sfertecarăți
  • sfertecaserăți
  • sfertecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfertecă
(să)
  • sfertece
  • sfertecau
  • sferteca
  • sfertecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfertica
  • sferticare
  • sferticat
  • sferticatu‑
  • sferticând
  • sferticându‑
singular plural
  • sfertică
  • sferticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfertic
(să)
  • sfertic
  • sferticam
  • sferticai
  • sferticasem
a II-a (tu)
  • sfertici
(să)
  • sfertici
  • sferticai
  • sferticași
  • sferticaseși
a III-a (el, ea)
  • sfertică
(să)
  • sfertice
  • sfertica
  • sfertică
  • sferticase
plural I (noi)
  • sferticăm
(să)
  • sferticăm
  • sferticam
  • sferticarăm
  • sferticaserăm
  • sferticasem
a II-a (voi)
  • sferticați
(să)
  • sferticați
  • sferticați
  • sferticarăți
  • sferticaserăți
  • sferticaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfertică
(să)
  • sfertice
  • sferticau
  • sfertica
  • sferticaseră
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârteca
  • sfârtecare
  • sfârtecat
  • sfârtecatu‑
  • sfârtecând
  • sfârtecându‑
singular plural
  • sfârtecă
  • sfârtecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârtec
(să)
  • sfârtec
  • sfârtecam
  • sfârtecai
  • sfârtecasem
a II-a (tu)
  • sfârteci
(să)
  • sfârteci
  • sfârtecai
  • sfârtecași
  • sfârtecaseși
a III-a (el, ea)
  • sfârtecă
(să)
  • sfârtece
  • sfârteca
  • sfârtecă
  • sfârtecase
plural I (noi)
  • sfârtecăm
(să)
  • sfârtecăm
  • sfârtecam
  • sfârtecarăm
  • sfârtecaserăm
  • sfârtecasem
a II-a (voi)
  • sfârtecați
(să)
  • sfârtecați
  • sfârtecați
  • sfârtecarăți
  • sfârtecaserăți
  • sfârtecaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârtecă
(să)
  • sfârtece
  • sfârtecau
  • sfârteca
  • sfârtecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfârticat sfârtecat

  • 1. Rupt, sfâșiat (în bucăți).
    exemple
    • În trei luni de zile, cît fusese oprit de medici să vorbească fiindcă avea plămînul drept sfîrticat de o schije de obuz, îndrăgise tăcerea. REBREANU, P. S. 110.
      surse: DLRLC
    • Țesutul sfîrticat al trupului, ca și al sufletului, crescuse zgîrci nesimțitor în locul cărnii vii de odinioară. POPA, V. 341.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o zdreanță dintr-o veche moșie, sfîrticată, prinsă în pămînturile vecine. DAN, U. 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sfârtica
    surse: DEX '98

sfârteca sfârtica

  • 1. A sfâșia, a rupe în bucăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: rupe sfâșia

etimologie:

  • limba latină *exfracticare (din fractus).
    surse: DEX '09 DEX '98

sfârtecat sfârticat

etimologie:

  • vezi sfârteca
    surse: DEX '09

sfârtica sferteca sfertica sfârteca

  • 1. A sfâșia, a rupe în bucăți.
    surse: DEX '98 DLRLC sinonime: rupe sfâșia attach_file 4 exemple
    exemple
    • Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28.
      surse: DLRLC
    • Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24.
      surse: DLRLC
    • Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158.
      surse: DLRLC
    • figurat Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A critica aspru.
      surse: DLRLC sinonime: critica attach_file un exemplu
      exemple
      • Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: