2 intrări

2 definiții

sfârlíre, sfârlíri, s.f. (înv.) învârtire într-un picior, cu piruete.

sfârlí, sfârlésc, vb. IV refl. (reg.) a se învârti într-un picior, făcând piruete.

Intrare: sfârlire
sfârlire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârlire
  • sfârlirea
plural
  • sfârliri
  • sfârlirile
genitiv-dativ singular
  • sfârliri
  • sfârlirii
plural
  • sfârliri
  • sfârlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfârli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârli
  • sfârlire
  • sfârlit
  • sfârlitu‑
  • sfârlind
  • sfârlindu‑
singular plural
  • sfârlește
  • sfârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârlesc
(să)
  • sfârlesc
  • sfârleam
  • sfârlii
  • sfârlisem
a II-a (tu)
  • sfârlești
(să)
  • sfârlești
  • sfârleai
  • sfârliși
  • sfârliseși
a III-a (el, ea)
  • sfârlește
(să)
  • sfârlească
  • sfârlea
  • sfârli
  • sfârlise
plural I (noi)
  • sfârlim
(să)
  • sfârlim
  • sfârleam
  • sfârlirăm
  • sfârliserăm
  • sfârlisem
a II-a (voi)
  • sfârliți
(să)
  • sfârliți
  • sfârleați
  • sfârlirăți
  • sfârliserăți
  • sfârliseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârlesc
(să)
  • sfârlească
  • sfârleau
  • sfârli
  • sfârliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)