10 definiții pentru sfârșenie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfârșenie sf [At: PSALT. 113 / V: ~șanie, ~șănie, fârșenie / Pl: (rar) ~ii / E: sfârși + -enie] 1 (Înv) Sfârșit1 (1). 2 (Îvr) Sfârșit1 (15). 3 (Îe) A lua ~ de ... A fi ucis de ... 4 (Îvr; în concepțiile religioase) Judecata de apoi. 5 (Îvr) Scop (1). 6 (Înv) Capăt (2). 7 (Înv) Hotar (1). 8-10 (Reg) Sfârșeală (1-3).
fârșenie sf vz sfârșenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
frășenie sf vz sfârșenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
frâșeniie sf vz sfârșenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfârșanie sf vz sfârșenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfârșănie sf vz sfârșenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfîrșeníe f. (vsl. sŭvrŭšeniĭe). Vechĭ. Sfîrșit, fine. – Și fîrș- (vsl. vrŭšeniĭe). V. săvîrșenie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFÂRȘÉNIE s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfîrșenie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfârșénie, sfârșénii, s.f. (înv.) 1. sfârșit. 2. moarte. 3. judecata de apoi. 4. scop, țel. 5. capăt, hotar. 6. (reg.) sfârșeală, stare de leșin.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||