11 definiții pentru sfârșeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală.

SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală.

sfârșea sf [At: POLIZU / V: (reg) fârșea / Pl: (rar) ~eli / E: sfârși + -eală] 1 Senzație de slăbiciune Si: (înv) sfârșitură (1), (reg) sfârșenie (8), (îvr) sfârșiciune (1). 2 Stare de leșin Si: (liv) lipotimie, (înv) sfârșitură (2), (reg) sfârșenie (9), (îvr) sfârșiciune (2). 3 Stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenței generale a organismului Si: (înv) sfârșitură (3), (reg) sfârșenie (10), (îvr) sfârșiciune (3). 4 (Rar) Lipsă de voiciune în mișcări Si: încetineală. 5 (Rar) Dezgust.

sfârșeală f. 1. sfârșit; 2. leșin, slăbiciune: îi vine o sfârșeală.

SFÎRȘEÁLĂ, sfîrșeli, s. f. Sleire (de puteri), slăbiciune (mare), leșin. O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97. Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207. O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303.

sfîrșeálă f., pl. elĭ (d. a se sfîrși). Mare slăbicĭune, sleirea puterilor, leșin: a-tĭ veni sfîrșeală. – Vechĭ și pop. fîrș-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârșeálă s. f., g.-d. art. sfârșélii; pl. sfârșéli

sfârșeálă s. f., g.-d. art. sfârșélii; pl. sfârșéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRȘEÁLĂ s. 1. v. extenuare. 2. moleșeală, slăbiciune, (reg.) zălezitură. (E nedormit și simte o ~ greu de învins.) 3. (reg.) leșială, leșie, leșuială. (Un cardiac care are o senzație de ~.) 4. leșin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lihneală. (~ unui om înfometat.)

SFÎRȘEA s. 1. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~ a unui om muncit.) 2. moleșeală, slăbiciune, (reg.) zălezitură. (E nedormit și simte o ~ greu de învins.) 3. (reg.) leșială, leșie, leșuială. (Un cardiac care are o senzație de ~.) 4. leșin. (Simte o ~ din cauza foamei.) 5. lihneală. (~ unui om înfometat.)

Intrare: sfârșeală
sfârșeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârșea
  • sfârșeala
plural
  • sfârșeli
  • sfârșelile
genitiv-dativ singular
  • sfârșeli
  • sfârșelii
plural
  • sfârșeli
  • sfârșelilor
vocativ singular
plural

sfârșeală

  • 1. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: leșin sleire slăbiciune attach_file 4 exemple
    exemple
    • O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97.
      surse: DLRLC
    • Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364.
      surse: DLRLC
    • Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207.
      surse: DLRLC
    • O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfârși + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09