8 definiții pentru sfârâiac sfârăiac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfârâiac sn [At: PAMFILE, J. I, 75 / V: ~răiac (Pl: sfârăiace) / Pl: ~ace / E: sfârâi + -ac] 1 (Mol) Zgomot produs de un fier încins cufundat în apă. 2 (Reg) Lucru lipsit de însemnătate. 3 (Mol) Sfârâitor (7). 4 (Îs) ~ cu (sau de) bumb Jucărie de copii confecționată dintr-un nasture prin a cărui găuri se trece un fir de ață care, dacă se învârtește într-un singur sens și apoi se trage de capetele ținute între degete, produce un sfârâit. 5 (Reg; îf sfârăiac) Prâsnel (1).

sfârăiac sn vz sfârâiac

sfîrîĭác n., pl. ĭece (d. sfir). Est. Fam. Cîrîitoare. Nasture care se învîrtește sfîrîind pe doŭă fire de ață care se întind și se lasă după voĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârâiác s. n., pl. sfârâiáce

sfârâiác s. n., pl. sfârâiáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRÂIÁC s. v. bâzâitoare, sfârâitoare.

sfîrîiac s. v. BÎZÎITOARE. SFÎRÎITOARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfârâiác, sfârâiáce, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. 2. lucru lipsit de însemnătate. 3. (în jocurile copiilor) sfârâitoare (cu nasture sau nucă). 4. (în forma: sfârăiac) prâsnel, titirez.

Intrare: sfârâiac
sfârâiac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârâiac
  • sfârâiacul
  • sfârâiacu‑
plural
  • sfârâiace
  • sfârâiacele
genitiv-dativ singular
  • sfârâiac
  • sfârâiacului
plural
  • sfârâiace
  • sfârâiacelor
vocativ singular
plural
sfârăiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)