Definiția cu ID-ul 942799:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRÎMĂTURĂ, sfărîmături, s. f. (Și în forma sfărmătură) Obiect spart în bucăți mici; fragment dintr-un astfel de obiect. În curtea cea mare sînt tot felul de sfărîmături. CAMIL PETRESCU, O. I 205. S-ar putea culege încă numeroase versuri... Ele sînt ca niște sfărîmături din marea inimă a poetului patriot. DEMETRESCU, O. 163. ◊ Fig. Noaptea creștea umedă, iar din mahala veneau cînd și cînd sfărmături de cîntece și chiote. DUNĂREANU, CH. 39. – Variante: sfărmătură, sfărămătu (SADOVEANU, O. VI 56, NEGRUZZI, S. I 21) s. f.