31 de definiții pentru serviciu servis sărvici sârvici serbițiu servici serviț serviție servițion servițiu

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe). 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = cultul divinității exprimat prin cuvinte și gesturi ritualice. ◊ Expr. (Despre angajați, ostași, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) în tură de lucru la locul de muncă; de gardă. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune, fără personalitate juridică, a unei întreprinderi sau instituții; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

serviciu sn [At: AR (1829), 1321/13 / V: servici, (înv) ~is, ~iț, ~ițion[1], ~ițiu, (reg) sărvici, (îvr) ~rbițiu, ~iție sf / Pl: ~ii și (înv) ~ri, (îvr) ~ie, ~ice / E: fr service, lat servitium] 1 Activitate limitată la un anumit orar, pe care o desfășoară cineva ca angajat într-o instituție, întreprindere, la o persoană particulară etc., în schimbul unui salariu, unei retribuții etc. Si: slujbă, (rar) servit1 (5). 2 Îndatorire care revine cuiva care prestează un serviciu (1) Si: sarcină, misiune, (rar) servit1 (6). 3 Loc, domeniu etc. în care se desfășoară o astfel de activitate Si: post2 (1), (îrg) tistie, tistuire, (înv) cin, huzmet, mansup, poslușanie (2), (reg) servit1 (7), breaslă. 4 (Îs) ~ comandat Misiune specială încredințată cuiva spre îndeplinire. 5 (Înv; îla) În ~ie Actual (1). 6-7 (Îljv) De ~ (Care se află) în tură de lucru la serviciu (1). 8-9 (Îal) (Care se află) în folosința curentă, efectivă (și zilnică) a unei întreprinderi, a unei instituții etc. 10-11 (Îal) Care se referă la serviciu (1-2). 12 (Îs) Om (sau femeie) de ~ Persoană angajată, retribuită pentru a efectua diverse munci de curățenie, de întreținere gospodărească etc. într-un local public, într-o instituție etc. Si: (rar) servitor (2), (reg) servitoreasă (2), slujitor. 13 (Îs) Scară de ~ Scară secundară într-un imobil, de obicei pentru acces la dependințe. 14 (Îs) Poartă (sau ușă) de ~ Poartă (secundară) a unei întreprinderi, fabrici etc. prin care, de obicei, trec vehiculele transportând diverse materiale, mărfuri etc. 15 (Îs) Cameră de ~ Cameră într-un imobil (sau într-o instituție) în care locuiește un servitor (sau destinată persoanelor angajate pentru muncile de curățenie, de întreținere etc.). 16 (Spc; lpl) Munci pe care trebuia să le efectueze un iobag în folosul feudalului. 17 (Șîs ~ militar, sau, înv, serviție militărească) Obligație prevăzută de lege pentru cetățenii (de sex masculin ai) unui stat de a se instrui din punct de vedere militar în cadrul forțelor armate. 18 (Pgn) Oficiu. 19 (Îvr; îf serviție) Funcție. 20 Activitate desfășurată în cadrul unor întreprinderi, instituții, unități comerciale, turistice etc. (în scopul servirii populației). 21 (Spc) Servire a musafirilor sau a clienților la masă (de către servitori, chelneri etc.). 22 (De obicei cu determinări) Ramură, domeniu etc. în care se desfășoară o activitate utilă în vederea satisfacerii unor nevoi sociale (nematerializate în produse). 23 Instituție aparținând unei ramuri, unui domeniu, unui sector de activitate. 24 Subdiviziune administrativă (fără personalitate juridică) într-o instituție, întreprindere etc. 25 (Pex) Colectivul de muncă al unui serviciu (24). 26 Loc în care își desfășoară activitatea un serviciu (24) (și colectivul lui). 27 Ansamblu de activități care se desfășoară în cadrul unui serviciu (24). 28 (Adesea construit cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune, activitate făcută în folosul, în interesul cuiva sau a ceva. 29 Folos adus cuiva. 30 Rol util îndeplinit de cineva sau de ceva Si: (înv) priință (3). 31 (Îlpp) În ~l cuiva (sau a ceva) La dispoziția cuiva (sau a ceva). 32 (Îal) Pentru a susține pe cineva (sau ceva). 33 (Îe) A face un prost (sau rău) ~ cuiva A face cuiva (fără voie) un rău. 34 (Reg) Însărcinare dată unei persoane de a îndeplini o acțiune în folosul cuiva Si: comision. 35 (Adesea determinat prin „divin”, „religios” etc.) Îndeplinire solemnă de către un preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători religioase Si: ceremonie, oficiu, slujbă (15). 36 Avantajul de a pune mingea în joc, la unele jocuri sportive cu mingea Si: (rar) servă. 37 (Udp „de”) Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.

  1. În referința încrucișată, această variantă este accentuată: servițion LauraGellner

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe). 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ◊ Expr. (Despre angajați, ostași, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligațiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.[1]

  1. Forma servici, destul de răspândită, este incorectă. — gall

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. Zece ani de serviciu. A renunța la serviciile cuiva.Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. În trecerea atît de scurtă, ființa noastră pieritoare a fost în serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU, E. 24. ♦ (În construcție cu verbele «a face», «a aduce») Faptă, acțiune care avantajează, servește pe cineva; îndatorire. Ce fericit era cînd avea de făcut un mic serviciu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Am mare nevoie să te văz pentru a-ți cere să-mi faci un serviciu de adevărat prieten. CARAGIALE, O. VII 331. Nicu Bălcescu, prin activitatea sa, a făcut multe servicii «Societății literare». GHICA, S. A. 149. ◊ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu (cuiva) = a face (cuiva) un rău (fără voie). Mușat, neînsurat, îl lua adesea cu el acasă, îl scutea de unele sarcini mai grele și-i făcea, din prietenie, cel mai rău serviciu cu putință. GALACTION, O. I 132. ♦ Scară de serviciu = scară de acces la dependințele unui imobil. Pe această săliță, de unde începe scara de serviciu a casei, se află un dulap. STANCU, U.R.S.S. 44. 2. Ocupație, îndeletnicire (cu caracter organizat și permanent) pe care o are cineva în calitate de salariat al statului sau al unui particular; slujbă. Este, pot să spun, primul meu șef... în primul meu serviciu. GALAN, B. I 81. Sura mi-a adus vestea că ți-ai găsit serviciu. SAHIA, N. 95. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitatea sa de slujbaș; îndeplinirea, executarea acestei îndatoriri. Ofițerii de la diverse depozite și comandamente... își lasă și ei serviciul. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. ◊ Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Ca să plece undeva, are nevoie de bilet special, și fără îndoială că acum s-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100. Serviciu militar v. militar. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. La cimitir serviciul religios a fost lung. C. PETRESCU, C. V. 299. ◊ Expr. A intra în serviciu = a deveni slujbaș. Intră în serviciu; fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect. NEGRUZZI, S. I 110. (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială care revine (pe timp limitat și prin rotație) salariaților unei instituții, în cadrul obligațiilor lor profesionale. Trimesese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. ♦ (Cu o determinare introdusă prin prep. «de» și arătînd natura slujbei) Funcție. Serviciul de casier. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzînd mai multe secții; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. Serviciul administrativ.În afară de cele trei odăi... restul este ocupat de serviciile guvernului. CAMIL PETRESCU, O. II 403. 4. (De obicei cu o determinare introdusă prin prep. «de») Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Slujnica a adus serviciul de cafea pe tablaua de alamă. C. PETRESCU, A. 451. Cel dintîi lucru care-i atrase privirea în biroul lui Mirel Alcaz fu un serviciu de ceai cu paharul golit. id. C. V. 130. – Pl. și: (învechit) serviciuri (ALECSANDRI, T. I 295). – Variantă: (4, franțuzism învechit) servís, servisuri (KOGĂLNICEANU, S. 94), s. n.

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium).

SERVÍCIU s.n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcție. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secție administrativă a unei instituții, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secție. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porțelanurilor, sticlăriei din aceeași garnitură în care se servește mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVÍCIU s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcție. ◊ a fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar. 2. Secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. serviciu divin = slujbă religioasă. 8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

SERVÍCIU ~i n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activități; slujbă. ◊ A fi (sau a se pune) în ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) ~ cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenționat). A intra în ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic.~ divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

serviciu n. 1. acțiunea și starea celui ce servește: a intra în serviciu; 2. cele ce sunt de făcut într’o casă; 3. mod de a servi: serviciu prost; 4. post, funcțiunea celui ce servește Statul: servicii civile, administrative, militare; 5. stare de militar: serviciul armatei este obligatoriu pentru fiecare cetățean dela 21 până la 50 de ani; serviciul sanitar, număr necesar de medici, farmaciști și veterinari, destinat pentru serviciul spitalelor militare și ambulanțelor; 6. Serviciul credincios, medalie instituită în 1878 spre a recompensa serviciile funcționarilor; 7. organizarea lucrărilor unei administrațiuni: serviciul poștelor; 8. ajutor, sprijin: a oferi cuiva serviciile sale; 9. vasele și pânza de masă: serviciu de porțelan; 10. număr de mâncări servite în acelaș timp: primul serviciu; 11. cult celebrat la biserică: serviciu divin.

*servíciŭ n. (fr. service, d. lat. servitium. Cp. cu vițiŭ). Acțiunea de a servi, starea de slugă: Ion e în serviciŭ la noĭ. Muncă, funcțiune, slujbă: serviciŭ greŭ. Funcțiune, post, ocupațiune, slujbă: a găsi un serviciŭ, a avea 30 de anĭ de serviciŭ. Locu unde serveștĭ: mă duc la serviciŭ. Oficiŭ, slujbă: serviciŭ divin. Folos, utilitate: acest lucru nu maĭ face nicĭ un serviciŭ. Totalitatea oamenilor organizațĭ p. a aduce serviciĭ publice: serviciŭ sanitar al armateĭ (mediciĭ și farmaciștiĭ cu soldațiĭ lor), serviciŭ poștal, municipal ș.a. Tacîm de masă: un serviciŭ de porțelan, de ceaĭ. Pl. Ajutor, sprijin, îndatorirĭ: a oferi serviciile tăle cuĭva, a aduce serviciĭ cuĭva. Serviciu militar, împlinirea obligațiuniĭ de militar. A fi de serviciŭ, a fi de jurnă, a fi de rînd la împlinirea unui serviciŭ pe care-l fac maĭ mulțĭ pe rînd (de ex., un ofițer la cazarmă). A intra în serviciŭ, a începe un serviciŭ (o slujbă). Oamenĭ de serviciŭ, servitorĭ. Scară, ușă de serviciŭ, scară, ușă secundară p. servitorĭ, furnisorĭ ș.a. Serviciu credincios, o medalie românească instituită la 1878 p. a-ĭ recompensa pe funcționariĭ credincĭoșĭ.

sârvici[1] sn vz serviciu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

servițion[1] sn vz serviciu

  1. În definiția principală, accentuat: servițion LauraGellner

casétă-servíciu s. f. Casetă care conține un serviciu util în gospodărie ◊ „Trimestrul II a fost de asemenea bogat în noutăți; între acestea: casete-servicii de ceai, garnituri complete pentru aperitive, mașină de răzuit legume.” I.B. 30 IV 76 p. 2 (din casetă [care conține un] serviciu)

servíciu de politéțe sint. s.„[...] în fine, voi menționa că stațiile au fost dotate special pentru așa-numitele «servicii de politețe», curățirea parbrizelor, a farurilor și stopurilor în timpul alimentării mașinilor la pompe.” R.l. 21 V 77 p. 5 (din serviciu + de + politețe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

servíciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (-ci-i-)

servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVÍCIU s. 1. funcție, post, slujbă, (înv. și reg.) poslușanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priință, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii științei.)

SERVICIU s. 1. funcție, post, slujbă, (înv. și reg.) poslușanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar = armată, militărie, stagiu, (Transilv.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție. (Își face ~ la artilerie.) 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~?) 5. domeniu, resort, sector. (În ~ public s-au făcut mari progrese.) 6. (pop.) priință, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. ajutor, concurs, oficii (pl.), sprijin. (Vă ofer ~ meu.) 8. folos. (A adus imense ~ științei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SERVICIU ansamblul măsurilor și activităților desfășurate de colective constituite pentru a îndeplini misiuni de asigurare tehnică a zborului. Serviciul meteorologic este destinat ținerii la zi și difuzării datelor hidrometeorologice pe baza observațiilor, și măsurării elementelor meteo, analiza și publicarea acestora și elaborării previziunilor meteorologice. Serviciu de pistă este organizat în vederea bunei desfășurări a activităților pe pista de decolare-aterizare și a intervenției la timp în cazul unor incidente sau accidente aviatice. Serviciul fix aeronautic este rețeaua de comunicații sol-sol destinată schimbului de informații între diferite organe de control al traficului aerian. Serviciul la start este organizat în vederea asigurării ordinei și a disciplinei la start, asigurând buna desfășurare a activității de zbor și lansări, fiind pregătită să intervină în caz de necesitate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga pe ăla micu’ la serviciu expr. (adol. glum.- d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: serviciu
  • pronunție: servicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serviciu
  • serviciul
  • serviciu‑
plural
  • servicii
  • serviciile
genitiv-dativ singular
  • serviciu
  • serviciului
plural
  • servicii
  • serviciilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servis
  • servisul
plural
  • servisuri
  • servisurile
genitiv-dativ singular
  • servis
  • servisului
plural
  • servisuri
  • servisurilor
vocativ singular
plural
sărvici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sârvici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serbițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
servici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serviț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serviție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
servițion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
servițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

serviciu servis sărvici sârvici serbițiu servici serviț serviție servițion servițiu

  • 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Zece ani de serviciu. A renunța la serviciile cuiva.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: servi sluji un exemplu
      exemple
      • În trecerea atît de scurtă, ființa noastră pieritoare a fost în serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU, E. 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva.
      exemple
      • Ce fericit era cînd avea de făcut un mic serviciu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
        surse: DLRLC
      • Am mare nevoie să te văz pentru a-ți cere să-mi faci un serviciu de adevărat prieten. CARAGIALE, O. VII 331.
        surse: DLRLC
      • Nicu Bălcescu, prin activitatea sa, a făcut multe servicii «Societății literare». GHICA, S. A. 149.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Mușat, neînsurat, îl lua adesea cu el acasă, îl scutea de unele sarcini mai grele și-i făcea, din prietenie, cel mai rău serviciu cu putință. GALACTION, O. I 132.
          surse: DLRLC
    • 1.3. Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Pe această săliță, de unde începe scara de serviciu a casei, se află un dulap. STANCU, U.R.S.S. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocupație post (slujbă) slujbă 2 exemple
    exemple
    • Este, pot să spun, primul meu șef... în primul meu serviciu. GALAN, B. I 81.
      surse: DLRLC
    • Sura mi-a adus vestea că ți-ai găsit serviciu. SAHIA, N. 95.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ofițerii de la diverse depozite și comandamente... își lasă și ei serviciul. CAMIL PETRESCU, U. N. 419.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate.
        surse: DEX '09 DLRLC DN
      • 2.1.2. Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare.
        surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
        exemple
        • Ca să plece undeva, are nevoie de bilet special, și fără îndoială că acum s-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100.
          surse: DLRLC
      • 2.1.3. Serviciu divin (sau religios) = cultul divinității exprimat prin cuvinte și gesturi ritualice.
        surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
        exemple
        • La cimitir serviciul religios a fost lung. C. PETRESCU, C. V. 299.
          surse: DLRLC
      • 2.1.4. expresie (Despre angajați, ostași, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) în tură de lucru la locul de muncă; de gardă.
        surse: DEX '09 un exemplu
        exemple
        • Trimesese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227.
          surse: DLRLC
        • diferențiere (A fi) însărcinat cu o misiune specială care revine (pe timp limitat și prin rotație) salariaților unei instituții, în cadrul obligațiilor lor profesionale.
          surse: DLRLC
      • 2.1.5. expresie A intra în serviciu = a deveni salariat.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Intră în serviciu; fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect. NEGRUZZI, S. I 110.
          surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Serviciu de casier.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.3. State de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
      surse: MDN '00
  • 3. Subdiviziune, fără personalitate juridică, a unei întreprinderi sau instituții.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Serviciul administrativ.
      surse: DLRLC
    • În afară de cele trei odăi... restul este ocupat de serviciile guvernului. CAMIL PETRESCU, O. II 403.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Colectivul de muncă corespunzător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.2. (la) plural Sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
      surse: MDN '00
  • 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Slujnica a adus serviciul de cafea pe tablaua de alamă. C. PETRESCU, A. 451.
      surse: DLRLC
    • Cel dintîi lucru care-i atrase privirea în biroul lui Mirel Alcaz fu un serviciu de ceai cu paharul golit. C. PETRESCU, C. V. 130.
      surse: DLRLC
  • 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 5.1. Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
      surse: DN
  • 6. sport Punere în joc a mingii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu învechit Plural și: serviciuri.
    surse: DLRLC

etimologie: