2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sertisá (-séz, -át), vb.1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.

Intrare: sertisare
sertisare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sertisare
  • sertisarea
plural
  • sertisări
  • sertisările
genitiv-dativ singular
  • sertisări
  • sertisării
plural
  • sertisări
  • sertisărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sertisa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sertisa
  • sertisare
  • sertisat
  • sertisatu‑
  • sertisând
  • sertisându‑
singular plural
  • sertisea
  • sertisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sertisez
(să)
  • sertisez
  • sertisam
  • sertisai
  • sertisasem
a II-a (tu)
  • sertisezi
(să)
  • sertisezi
  • sertisai
  • sertisași
  • sertisaseși
a III-a (el, ea)
  • sertisea
(să)
  • sertiseze
  • sertisa
  • sertisă
  • sertisase
plural I (noi)
  • sertisăm
(să)
  • sertisăm
  • sertisam
  • sertisarăm
  • sertisaserăm
  • sertisasem
a II-a (voi)
  • sertisați
(să)
  • sertisați
  • sertisați
  • sertisarăți
  • sertisaserăți
  • sertisaseți
a III-a (ei, ele)
  • sertisea
(să)
  • sertiseze
  • sertisau
  • sertisa
  • sertisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)