2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

serjă2 sf vz serj

serjă f. stofă de lână vărgată (= fr. serge).

*sérjă f., pl. e (fr. serge, vechĭ sarge, d. lat. sérica, pl. d. séricum, mătase. V. sericicultură, sarică). Un fel de stofă de lînă țeșută diagonal din care se fac haine bărbăteștĭ. V. saită.

SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

SERJ, (2) serjuri, s. n. 1. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, folosită pentru căptușit haine. 2. Sortiment de serj (1). – Din fr. serge.

sarjant[1] sm vz sergent corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

sărge[1] sm vz sergent

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sergent sm [At: N. COSTIN, LET. II, 73/17 / V: (înv) ~e, ~eant, serjant, serje~, sarjant, șerjant, (reg) serjă, sărjent / Pl: ~nți / E: fr sergent, rs сержант, pn sierzant, ger Sergeant] 1 Grad militar imediat superior gradului de caporal. 2 Persoană care are gradul de sergent (1). 3 Funcția sergentului (2). 4 Titlul sergentului (2). 5 Perioadă în care sergentul (2) și-a exercitat funcția. 6 (Iuz; șîs ~ de stradă, ~ de noapte) Polițist (1) care asigura paza în timpul zilei (sau al nopții) într-un oraș Si: gardian, gardist, (înv) zapciu, (arg) scatiu (6), sticlete (8).

serj sn [At: BULETIN, F. (1843), 221/39 / V: (rar) serjă sf / Pl: ~uri / E: fr serge] Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată mai ales pentru căptușeli.

serja[1] sm vz sergent

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta șerjant, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

SERJ, serjuri, s. n. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușit haine. – Din fr. serge.

SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în miliție, imediat superior gradului de caporal; persoană avînd acest grad. Mai tîrziu un sergent care face legătura la batalion mă lămurește. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. Radu luă loc, privind la sergentul șef de post, Iftodiu Dumitru, cu cea mai mare nedumerire. C. PETRESCU, Î. II 170. Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime pînă la scamatorul urcat pe scaun. SAHIA, N. 68. Se știa că la cazarmă [Bălcescu] aduna pe lîngă dînsul, în orele de recreație, mai mulți sergenți și soldați cărora le povestea despre vitejiile romînilor în luptele cu turcii. GHICA, S. A. 141. ◊ Sergent-major = persoană care urmează în grad după sergent. Îl cercetează un sergent-major. STANCU, D. 160. Instrucția pe școli o făceau sergenți-majori care uitau că nu sînt la cazarmă, astfel că vă înjurau și vă băteau ca pe soldații lor. PAS, Z. I 112. 2. (În trecut, de obicei determinat prin «de stradă») Agent de poliție însărcinat cu menținerea ordinii publice pe străzi și cu paza vieții și avutului cetățenilor; gardian, gardist. V. polițist. Căpătă de la un sergent de stradă lămuririle de care avea nevoie. GALAN, B. I 16. Pleacă, fiindcă acum chem sergentul! C. PETRESCU, C. V. 270. Birjarii... trag cu biciul, sergenții îi cară la pumni, iar țăranul zăpăcit, pierdut nu știe... unde să cîrmească. GHEREA, ST. CR. III 126.

SERJ s. n. Țesătură de mătase (uneori amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușirea hainelor.

SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr. sergent].

SERJ s.n. Țesătură de mătase cu firul în diagonală, întrebuințată mai ales pentru căptușeli. [Pl. -juri. / < fr. serge].

SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr. sergent)

SERJ s. n. țesătură de mătase cu firul în diagonală, pentru căptușeli. (< fr. serge)

SERGÉNT ~ți m. 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2): ~ de stradă slujbaș la poliție cu misiunea de a menține ordinea publică pe străzile unui oraș; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant

SERJ ~uri n. 1) Țesătură cu firele în diagonală, folosită, mai ales pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. serge

sergent m. 1. grad inferior în armată: sub-ofițer; sergent-major, primul sub-ofițer al unei companii de infanterie, însărcinat cu contabilitatea; sergent-furier, ajutorul sergentului-major și care poartă grija proviziunilor; 2. agent de poliție numit și gardian: chiamă pe un sergent.

*sergént m. (fr. sergent, d. lat. serviens, -éntis, care servește. V. servant). Subofițer din orĭ-ce armă saŭ serviciŭ. Gardist (numit și gardian, sergent de oraș orĭ sergent de stradă). Sergent major (cu art. sergentu major saŭ și sergent-majoru), primu sergent, acela care ținea contabilitatea uneĭ companiĭ (V. vagmistru și plotonier). Sergent furier, sergentu care ține corespondenta, secretaru companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș.a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sergent s. m., pl. sergenți; abr. serg.

serj s. n., (sorturi) pl. serjuri

serj s. n., (sorturi) pl. sérjuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SERGÉNT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)

SERGENT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sérjă s.f. (înv.) stofă de lână vărgată.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SERGENT [serʒã], Émile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări importante privind insuficiența glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, în special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori România. M. de onoare al Acad. Române (1930).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace

sergent, sergenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni mici.

Intrare: sergent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sergent
  • sergentul
  • sergentu‑
plural
  • sergenți
  • sergenții
genitiv-dativ singular
  • sergent
  • sergentului
plural
  • sergenți
  • sergenților
vocativ singular
  • sergentule
  • sergente
plural
  • sergenților
sarjant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărgenț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărjent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sergeant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sergente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serjant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serjă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serjent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: serj
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serj
  • serjul
  • serju‑
plural
  • serjuri
  • serjurile
genitiv-dativ singular
  • serj
  • serjului
plural
  • serjuri
  • serjurilor
vocativ singular
plural
serjă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sergent, sergențisubstantiv masculin

  • 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mai tîrziu un sergent care face legătura la batalion mă lămurește. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. DLRLC
    • format_quote Radu luă loc, privind la sergentul șef de post, Iftodiu Dumitru, cu cea mai mare nedumerire. C. PETRESCU, Î. II 170. DLRLC
    • format_quote Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime pînă la scamatorul urcat pe scaun. SAHIA, N. 68. DLRLC
    • format_quote Se știa că la cazarmă [Bălcescu] aduna pe lîngă dînsul, în orele de recreație, mai mulți sergenți și soldați cărora le povestea despre vitejiile romînilor în luptele cu turcii. GHICA, S. A. 141. DLRLC
  • 2. în trecut Gardist. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Căpătă de la un sergent de stradă lămuririle de care avea nevoie. GALAN, B. I 16. DLRLC
    • format_quote Pleacă, fiindcă acum chem sergentul! C. PETRESCU, C. V. 270. DLRLC
    • format_quote Birjarii... trag cu biciul, sergenții îi cară la pumni, iar țăranul zăpăcit, pierdut nu știe... unde să cîrmească. GHEREA, ST. CR. III 126. DLRLC
  • comentariu abreviere serg. DOOM 2
etimologie:

serj, serjurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, folosită pentru căptușit haine. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Sortiment de serj. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.