seringă sf [At: CORNEA, E. I, 76/26 / V: sir~, (reg) sili~ / Pl: ~ngi / G-D: ~ngii și (rar) ~gei / E: seringue, lat syringa, it siringa] Instrument medical format dintr-un cilindru mic (de sticlă, plastic etc.) cu un piston etanș, prevăzut cu un ac tubular, folosit pentru a injecta sau a extrage din organisme diferite substanțe lichide în scop terapeutic, pentru analize medicale etc.

SERINGĂ, seringi, s. f. Instrument medical, folosit pentru făcut injecții, pentru luat sînge etc., constînd dintr-o mică pompă aspiratoare-respingătoare cu cilindrul de sticlă la care se adaptează un ac tubular.

SERINGĂ s.f. 1. Instrument care servește pentru a face injecții, pentru a lua sînge etc. 2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var. siringă s.f. / < fr. seringue, cf. gr. syrinx – tub].

SERINGĂ s. f. 1. instrument medical pentru injecții, pentru a lua sânge etc. 2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide. (< fr. seringue, it. siringa)

SERINGĂ ~gi f. Instrument medical pentru injecții format dintr-o pompă mică, prevăzută cu un ac. [G.-D. seringii] /<fr. seringue, lat. syringa, it. siringa

silingă sf vz seringă

siringă^[1] sf vz seringă corectat(ă)

SIRINGĂ s.f. v. seringă.

*siríngă f., pl. ĭ (lat. syringa și syrinx, d. vgr. sýrigx, sýriggos, țeavă, fluier; fr. seringue). Mică pompă portativă saŭ clistir de împins lichidele la spălăturĭ: siringă pentru ureche.

seringă s. f., g.-d. art. seringii; pl. seringi

seringă s. f., g.-d. art. seringii; pl. seringi

seringă s. f., g.-d. art. seringii; pl. seringi

seringă, pl. seringi

siringă, -gi.