SERIALISM s. n. Tehnică de compoziție constând în folosirea unei serii de 12 sunete ca material de construcție; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. sérialisme.

serialism [At: DER / P: ~ri-a~ / Pl: ? / E: serial + -ism] Tehnică de compoziție muzicală constând în folosirea unei serii ca material de construcție a melodiilor (temelor) și acordurilor unei lucrări.

SERIALISM s. n. Etapă în evoluția atonalismului și dodecafoniei, care are drept element ordonator al lucrării muzicale seria de 12 sunete; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. sérialisme.

SERIALISM s.n. Tehnică de compoziție muzicală care folosește totalitatea celor 12 sunete cromatice, considerate ca avînd aceeași importanță. V. dodecafonism. [Pron. -ri-a-. / et. incertă].

SERIALISM s. n. (muz.) tehnică de compoziție care constă în utilizarea gamei de 12 semitonuri într-un sistem având drept element ordonator seria (8). (< fr. sérialisme)

serialism s. n. (sil. -ri-a-)

SERIALISM s. (MUZ.) muzică serială.

SERIALÍSM (< germ., fr.) s. n. (MUZ.) Tehnică de compoziție constând în folosirea unei serii (9) ca material de construcție a melodiilor (temelor) și acordurilor unei lucrări; ordinea succesiunii sunetelor e stabilită de compozitor. S. fiind conceput de A. Schönberg ca un sistem ce nu este bazat pe ierarhia elementelor componente, repetarea fiecărui sunet nu este admisă decât după derularea integrală a seriei.