3 intrări

31 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

serbire sf vz servire

SERVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit1. – V. servi.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

servire sf [At: PETROVICI, P. 73/10 / V: (înv) ~rbire / Pl: ~ri / E: servi] 1 Instrument, mijloc, argument etc. în realizarea unei acțiuni. 2 Depunere de efort pentru a susține, a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. 3 Sprijinire cu devotament Si: slujire, slujit1. 4 Oferire a unei mâncări, a unei băuturi etc. Si: (rar) servit1 (1), (reg) serveală (1). 5 Aducere la masă a mâncărurilor, băuturilor etc. Si: (rar) servit1 (2). 6-7 Punere în farfurie a mâncării (sau turnare în pahar a băuturii) pentru a fi consumate Si: (rar) servit1 (3-4). 8 Îndeplinire a anumitor însărcinări, îndatoriri, funcții etc. în folosul cuiva sau a ceva ori pe lângă cineva sau față de cineva sau ceva. 9 (Pex) Muncă într-un serviciu (1). 10 (Spc) Activare într-un serviciu (public) la stat Si: slujire, slujit1. 11 Punere a unor mărfuri la dispoziția cumpărătorilor. 12-13 (Îvr) Dominare (1, 4).

șerbesc, ~ească a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~bești / E: șerb + -esc] (Înv) 1 Care aparține șerbilor (1). 2 Referitor la șerbi (1). 3 Caracteristic șerbilor (1).

șerbi [At: PSALT. HUR. 82724 / V: (îvr) ~ba (Pzi: ~bez) / Pzi: ~besc / E: șerb, cf servi] (Înv) 1 vi (Bis; ccd) A fi devotat (2). 2-3 vi A servi ca șerb (1, 5). 4 vi A fi aservit cuiva. 5 vi A fi în serviciul cuiva. 6 vt A pune la dispoziție (ceva) Si: a oferi. 7-10 vtr A face (pe cineva) să devină sau a deveni șerb (1, 5).

șerbire sf [At: PSALT. 259 / Pl: ~ri / E: șerbi] (Înv) 1 (Bis) Devotare. 2 Înrobire. 3 Sclavie. 4 Aservire. 5 Șerbie (7). 6 (Jur) Servitute. 7 (Fig) Obligație.

SERVÍRE, serviri, s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit1. – V. servi.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi ca șerb, a fi șerb. Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Învechit) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. Acea șerbire ne obligă a face toate reparările și schimbările ce ar vroi să ne impuie Direcția monumentelor istorice. ALECSANDRI S. 17.

SERVÍRE s.f. Acțiunea de a servi. [< servi].

A ȘERBÍ ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de șerb; a iobăgi. Țăranii liberi erau șerbiți. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din șerb

servire f. acțiunea de a (se) servi.

șerbésc v. tr. (d. șerb saŭ lat. servire, a servi). Vechĭ. Prefac în șerb. V. intr. Trăĭesc ca șerb.

șerbíre f. Vechĭ. Servitute (a uneĭ proprietățĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

servíre s. f., g.-d. art. servírii

șerbí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 să șerbeáscă

șerbíre (înv.) s. f., g.-d. art. șerbírii; pl. șerbíri

servíre s. f., g.-d. art. servírii; pl. servíri

șerbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerbeáscă

șerbíre s. f., g.-d. art. șerbírii; pl. șerbíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVÍRE s. 1. v. susținere. 2. v. slujire. 3. v. ospătare. 4. v. deservire.

ȘERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

SERVIRE s. 1. sprijinire, susținere. (~ cauzei revoluției.) 2. servit, slujire, slujit. (~ patriei.) 3. cinstire, ospătare, servit, tratare. (~ cuiva cu mîncare și băutură.) 4. deservire. (~ populației.)

șerbi vb. v. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA.

Intrare: servire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servire
  • servirea
plural
  • serviri
  • servirile
genitiv-dativ singular
  • serviri
  • servirii
plural
  • serviri
  • servirilor
vocativ singular
plural
serbire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șerbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerbi
  • șerbire
  • șerbit
  • șerbitu‑
  • șerbind
  • șerbindu‑
singular plural
  • șerbește
  • șerbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerbesc
(să)
  • șerbesc
  • șerbeam
  • șerbii
  • șerbisem
a II-a (tu)
  • șerbești
(să)
  • șerbești
  • șerbeai
  • șerbiși
  • șerbiseși
a III-a (el, ea)
  • șerbește
(să)
  • șerbească
  • șerbea
  • șerbi
  • șerbise
plural I (noi)
  • șerbim
(să)
  • șerbim
  • șerbeam
  • șerbirăm
  • șerbiserăm
  • șerbisem
a II-a (voi)
  • șerbiți
(să)
  • șerbiți
  • șerbeați
  • șerbirăți
  • șerbiserăți
  • șerbiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerbesc
(să)
  • șerbească
  • șerbeau
  • șerbi
  • șerbiseră
Intrare: șerbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbire
  • șerbirea
plural
  • șerbiri
  • șerbirile
genitiv-dativ singular
  • șerbiri
  • șerbirii
plural
  • șerbiri
  • șerbirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

servire serbire

  • 1. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: servit (s.n.)

etimologie:

  • vezi servi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

șerbi

  • 1. învechit A servi ca șerb, a fi șerb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iobăgi un exemplu
    exemple
    • Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șerb
    surse: DEX '09 DEX '98

șerbire învechit

  • 1. Faptul de a șerbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi șerbi
    surse: DEX '09 DEX '98