3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

serbire sf vz servire

SERVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit1. – V. servi.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi.

servire sf [At: PETROVICI, P. 73/10 / V: (înv) ~rbire / Pl: ~ri / E: servi] 1 Instrument, mijloc, argument etc. în realizarea unei acțiuni. 2 Depunere de efort pentru a susține, a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. 3 Sprijinire cu devotament Si: slujire, slujit1. 4 Oferire a unei mâncări, a unei băuturi etc. Si: (rar) servit1 (1), (reg) serveală (1). 5 Aducere la masă a mâncărurilor, băuturilor etc. Si: (rar) servit1 (2). 6-7 Punere în farfurie a mâncării (sau turnare în pahar a băuturii) pentru a fi consumate Si: (rar) servit1 (3-4). 8 Îndeplinire a anumitor însărcinări, îndatoriri, funcții etc. în folosul cuiva sau a ceva ori pe lângă cineva sau față de cineva sau ceva. 9 (Pex) Muncă într-un serviciu (1). 10 (Spc) Activare într-un serviciu (public) la stat Si: slujire, slujit1. 11 Punere a unor mărfuri la dispoziția cumpărătorilor. 12-13 (Îvr) Dominare (1, 4).

șerbesc, ~ească a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~bești / E: șerb + -esc] (Înv) 1 Care aparține șerbilor (1). 2 Referitor la șerbi (1). 3 Caracteristic șerbilor (1).

șerbi [At: PSALT. HUR. 82724 / V: (îvr) ~ba (Pzi: ~bez) / Pzi: ~besc / E: șerb, cf servi] (Înv) 1 vi (Bis; ccd) A fi devotat (2). 2-3 vi A servi ca șerb (1, 5). 4 vi A fi aservit cuiva. 5 vi A fi în serviciul cuiva. 6 vt A pune la dispoziție (ceva) Si: a oferi. 7-10 vtr A face (pe cineva) să devină sau a deveni șerb (1, 5).

șerbire sf [At: PSALT. 259 / Pl: ~ri / E: șerbi] (Înv) 1 (Bis) Devotare. 2 Înrobire. 3 Sclavie. 4 Aservire. 5 Șerbie (7). 6 (Jur) Servitute. 7 (Fig) Obligație.

SERVÍRE, serviri, s. f. Acțiunea de a (se) servi și rezultatul ei; servit1. – V. servi.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb.

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi ca șerb, a fi șerb. Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (Învechit) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. Acea șerbire ne obligă a face toate reparările și schimbările ce ar vroi să ne impuie Direcția monumentelor istorice. ALECSANDRI S. 17.

SERVÍRE s.f. Acțiunea de a servi. [< servi].

A ȘERBÍ ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de șerb; a iobăgi. Țăranii liberi erau șerbiți. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din șerb

servire f. acțiunea de a (se) servi.

șerbésc v. tr. (d. șerb saŭ lat. servire, a servi). Vechĭ. Prefac în șerb. V. intr. Trăĭesc ca șerb.

șerbíre f. Vechĭ. Servitute (a uneĭ proprietățĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

servíre s. f., g.-d. art. servírii

arată toate definițiile

Intrare: servire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servire
  • servirea
plural
  • serviri
  • servirile
genitiv-dativ singular
  • serviri
  • servirii
plural
  • serviri
  • servirilor
vocativ singular
plural
serbire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șerbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerbi
  • șerbire
  • șerbit
  • șerbitu‑
  • șerbind
  • șerbindu‑
singular plural
  • șerbește
  • șerbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerbesc
(să)
  • șerbesc
  • șerbeam
  • șerbii
  • șerbisem
a II-a (tu)
  • șerbești
(să)
  • șerbești
  • șerbeai
  • șerbiși
  • șerbiseși
a III-a (el, ea)
  • șerbește
(să)
  • șerbească
  • șerbea
  • șerbi
  • șerbise
plural I (noi)
  • șerbim
(să)
  • șerbim
  • șerbeam
  • șerbirăm
  • șerbiserăm
  • șerbisem
a II-a (voi)
  • șerbiți
(să)
  • șerbiți
  • șerbeați
  • șerbirăți
  • șerbiserăți
  • șerbiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerbesc
(să)
  • șerbească
  • șerbeau
  • șerbi
  • șerbiseră
Intrare: șerbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbire
  • șerbirea
plural
  • șerbiri
  • șerbirile
genitiv-dativ singular
  • șerbiri
  • șerbirii
plural
  • șerbiri
  • șerbirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerbi

  • 1. învechit A servi ca șerb, a fi șerb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iobăgi un exemplu
    exemple
    • Au n-are el mai multă dobîndă Cînd unui a șerbi să voiască, Decît la mai mulți. BUDAI-DELEANU, Ț. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șerb
    surse: DEX '09 DEX '98

șerbire învechit

  • 1. Faptul de a șerbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ei tăgăduiau țăranilor orice drept, orice șerbire asupra moșiilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi șerbi
    surse: DEX '09 DEX '98