seneșal sm [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~i / E: fr sénéchal] 1 Ofițer al palatului regal, care avea și funcția de șef al unei judecătorii subalterne în perioada feudală, în unele țări. 2 Persoană care avea gradul de seneșal (1). 3 Funcția seneșalului (2). 4 Titlul seneșalului (2). 5 Perioadă în care seneșalul (2) și-a exercitat funcția.

SENEȘAL s.m. (Ist.) Mareșal de curte în Franța medievală, care împărțea dreptatea în numele regelui. [< fr. sénéchal].

SENEȘAL s. m. mareșal de curte în Franța medievală, care împărțea dreptate în numele regelui. (< fr. sénéchal)

*seneșál m., pl. lĭ (fr. sénéchal, mlat. siniscalcus, d. vgerm. siniscalc, compus din sini, bătrîn, șef, și scalc, servitor. V. mare-șal). Ofițer feudal care, într’un anumit resort, era șefu justițiĭ. Ofițer regal care era șefu justițiĭ subalterne în Francia odinioară.