semiton sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: fr semi-ton] 1 (Muz) Cel mai mic interval dintre două sunete alăturate în sistemul muzical temperat. 2 (Muz) Interval de o jumătate de ton. 3 (Îs) ~ diatonic Interval format între două trepte cu denumiri diferite. 4 (Îs) ~ cromatic Interval format între două trepte cu aceeași denumire, dintre care una alterată. 5 (Pct) Nuanță de culoare intermediară, care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori.

SEMITON, semitonuri, s. n. 1. (Muz.) Interval de o jumătate de ton; cel mai mic interval în gama diatonică. 2. Nuanță de culoare care face trecerea, în pictură și în artele decorative, de la un ton mai închis la unul mai deschis.

SEMITON s.n. 1. Interval de o jumătate de ton. 2. Nuanță de culoare care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. [Cf. it. semitono, fr. demiton].

SEMITON s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumătate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din două trepte alăturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din două trepte care au aceeași denumire. 2. nuanță care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. (< it. semitono, fr. semi-ton)

SEMITON ~uri n. 1) muz. Interval de o jumătate de ton; cel mai mic interval între două sunete alăturate. 2) Nuanță intermediară între un ton închis la altul deschis al unei culori. /<fr. semi-ton

semiton n. valoarea unui jumătate ton muzical.

*semitón n., pl. urĭ. Muz. Jumătate de ton (ca între mi și fa saŭ între si și do). V. semison.

semiton s. n., pl. semitonuri

semiton s. n., pl. semitonuri

semiton s. n., pl. semitonuri

semiton (fr. demi-ton; it. semitono; germ. Halbton; engl. semitone) 1. În sistemul egal temperat* cu 12 trepte (sunete) în octavă* (sistemul semitonal sau semitonia) cel mai mic interval*, definind valoarea secundei* mici și a primei* mărite. S. și tonul (= 2 s.) sunt unități de măsură intervalice în acest sistem (ex.: terța* mică cuprinde 3 s. sau 1 1/2 tonuri). S. diatonic* este format de 2 note scrise pe trepte vecine, deci cu nume diferit (ex.: mi-fa sau sol-la bemol). S. cromatic* este format de 2 note scrise pe aceeași treaptă, dintre care cel puțin una este alterată* (ex.: do-do diez sau si dublu bemol-si bemol). S. enarmonic (2) este format din două sunete temperate de aceeași înălțime, scrise pe trepte* vecine și deci cu nume diferit (ex.: re diez-mi bemol sau mi diez-fa); practic, este materializat de o aceeași clapă a pianului. 2. În sistemul egal temperat Mercator-Holder (cu octava divizată în 53 de come* egale, v. temperare), nu semitonul, ci coma* este cel mai mic interval și unitate de măsură intervalică. S. diatonic cuprinde patru come, iar cel cromatic cinci come. Nu există s. propriu-zis, adică un interval egal exact cu o jumătate de ton, deoarece acesta este format din 9 come (un ton = un s. diatonic + un s. cromatic). În acest sistem, enarmonia („temperată”) nu este posibilă, deoarece, de ex. s. cromatic do-do diez, cuprind 5 come, ca și re bemol-re, nota (sunetul) re bemol este mai joc cu o comă decât do diez (v. schema de subton*, interval*). 3. În sistemele netemperate (Pitagora și Zarlino) există mai multe feluri (valori) de s. și nici unul nu are mărimea exactă a unei jumătăți de ton, astfel că enarmonia nu este nici aici posibilă. Mai mult, în gama naturală (Zarlino) există și 2 feluri (valori) de ton: ton mare 9/8 și ton mic 10/9. Primul cuprinde un s. diatonic 16/15 + un s. cromatic mare (135/128) iar al doilea același s. diatonic + un s. cromatic mic 25/24. ♦ Existența s. cu valori diferite a început a fi stânjenitoare de prin sec. 16, o dată cu creșterea importanței și răspândirii instr. muzicale cu claviatură*. Pentru a se putea realiza transpoziții* și modulații* în cât mai multe tonalități (2) diferite, octava acestor instr. ar fi trebuit să aibă un număr de clape mai mare decât cele 12 ale clavicordului* sau clavecinului*. Dificultățile apărute au fost înlăturate prin adoptarea sistemului de temperare cu 12 s., egale în octavă.