SEMINCÉR, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese odată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță. – Sămânță + suf. -ar.

semincer [At: I. IONESCU, D. 224 / V: (reg) ~mnic~, săm~, sămânțer / Pl: ~i / E: semințe (pll sămânță) + -ar] 1 sm Arbore forestier selecționat special pentru a îndeplini funcția de producător de sămânță în vederea regenerării naturale a pădurii din care face parte sau pentru semănături directe în pepiniere. 2 smp Plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei, pentru a servi ca plante de sămânță. 3-4 sm, a (Șîs lot ~) (Lot dintr-o cultură agricolă) destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 5 sm (Reg; îf sămânțer) Pădure tânără. 6 sm (Reg) Știulete de porumb nedezghiocat, păstrat pentru sămânță. 7 sm (Reg; îf sămincer) Berbec pentru reproducere. 8 sm (Bot; reg; îf sămânțear) Dovleac (Cucurbita maxima). 9 sm Tigvă (Lagenaria siceraria).

SEMINCÉR, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță. 2. Lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor. 3. Știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță. – Sămânță + suf. -ar.

SEMINCÉR, seminceri, s. m. 1. Arbore lăsat pentru sămînță, în vederea regenerării naturale a pădurii; (de obicei cu sens colectiv) plante neculese o dată cu restul recoltei, pentru a servi ca plante de sămînță; loc pe care se cultivă astfel de plante. Cu badana de foc pe cer Apusul trage brîie, Și de pe-un vîrf de semincer Obrazul ți-l mîngîie. LESNEA, I. 117. Crestam seminceri... – Ce seminceri, bre? – Apoi, îi dat pe-aici parchetu-n tăiere și însămnăm copaci, care trebuie să rămînă de sămînță. HOGAȘ, DR. II 84. 2. Știulete de porumb nedezghiocat, păstrat pentru sămînță.

SEMINCÉR¹ ~i m. 1) Arbore lăsat de sămânță la tăierea unei păduri în vederea regenerării naturale. 2) Plantă agricolă lăsată neculeasă (după recoltare), destinată producerii de semințe. 3) Loc pe care se cultivă plante de sămânță. 4) Știulete de porumb păstrat nedezghiocat pentru sămânță. /semințe + suf. ~ar

SEMINCÉR² ~ă (~i, ~e) Care ține de plantele lăsate pentru sămânță; propriu plantelor lăsate pentru sămânță. /semințe + suf. ~ar

semincer n. porumb de sămânță. [Derivat din semânță].

semincér m. (d. semințe). Ștĭulete de popușoĭ păstrat de sămîntă. Copac orĭ animal păstrat p. reproducere. V. siminoc.

sămânțer sm vz semincer

sămincer sm vz semincer

semnicer sm vz semincer

semincer s. m., pl. seminceri

semincer s. m., pl. seminceri

semincér s. m., pl. semincéri

semincer, -ri.