11 definiții pentru semiconsoană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. – Din fr. semi-consonne.

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Semivocală. «I» în cuvîntul «iapă» și «u» în cuvîntul «tablou» sînt semiconsoane.

SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].

SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)

SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semiconsoánă s. f., g.-d. art. semiconsoánei; pl. semiconsoáne

semiconsoánă s. f., pl. semiconsoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.

SEMICONSOA s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonantă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SEMICONSOÁNĂ s. f. (cf. fr. semi-consonne): v. semivocálă.

Intrare: semiconsoană
semiconsoană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semiconsoa
  • semiconsoana
plural
  • semiconsoane
  • semiconsoanele
genitiv-dativ singular
  • semiconsoane
  • semiconsoanei
plural
  • semiconsoane
  • semiconsoanelor
vocativ singular
plural