11 definiții pentru selfinducție selfinducțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SELFINDUCȚÍE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.

selfinducție sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / S și: self-inducție / Pl: ~ii / E: eg, fr self-induction] (Fiz) Fenomen de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit, datorită câmpului magnetic și variației intensității curentului care străbate acel circuit Si: inducție proprie, autoinducție.

SELFINDÚCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.

SELFINDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].

SELFINDÚCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction)

selfinducțiune sf vz selfinducție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!selfindúcție (sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfindúcția, g.-d. art. selfindúcției; pl. selfindúcții, art. selfindúcțiile

selfindúcție s. f. (sil. mf. self-) inducție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SELFINDÚCȚIE s. v. autoinducție.

SELFINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, autoinducție, (rar) selfinductanță.

Intrare: selfinducție
selfinducție substantiv feminin
  • silabație: self-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selfinducție
  • selfinducția
plural
  • selfinducții
  • selfinducțiile
genitiv-dativ singular
  • selfinducții
  • selfinducției
plural
  • selfinducții
  • selfinducțiilor
vocativ singular
plural
selfinducțiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.