19 definiții pentru seleniu
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SELENIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se utilizează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium.
seleniu sn [At: PONI, CH. 30 / V: (rar) ~m, selen / E: fr sélénium] Element chimic, metaloid, de culoare neagră-cenușie care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELENIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selenium s. n.] – Din fr. sélénium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELENIU s. m. Metaloid negru-cenușiu, care se găsește în natură în combinație cu sulful.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELENIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELENIU s. n. metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. (< fr. sélénium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SELENIU n. Metaloid solid negru-cenușiu, asemănător cu sulful, întrebuințat în industria sticlei, la vulcanizarea cauciucului etc. /<fr. sélénium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*seleníu n. (d. vgr. seléne, lună, din cauza asemănăriĭ seleniuluĭ cu teluru, care-șĭ trage numele de la pâmînt [lat. tellus, tellúris)] al căruĭ satelit e luna). Chim. Un corp simplu metalic care seamănă cu sulfu. E neted, negru și sticlos, ĭar cînd te uițĭ la el în zare, e roș. Se găsește amorf și cristalin. Acesta se topește la 217 și ferbe la 700 dînd vaporĭ galbenĭ. Densitatea 4,2 și 4,8 greutatea atomică 78,9. A fost descoperit de Berzelius la 1817. Se extrage din insulele Lipari, Suedia și Bohemia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SELENIUM s. n. v. seleniu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SELENIUM s. n. v. seleniu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selen sn vz seleniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selenium sn vz seleniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SELENIUM s.n. v. seleniu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seleniu s. n. [-niu pron. -niu], art. seleniul; simb. Se
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seleniu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SELENIU s. seleniu cenușiu v. seleniu metalic; seleniu metalic = seleniu cenușiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SELÉNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Selene „luna”) s. n. Element chimic (Se; nr. at. 34, m. at. 78,96) negru-cenușiu din grupa a VI-a a sistemului periodic. Se găsește în natură în combinație cu sulful. Se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. Descoperit și izolat (1817) de J.J. Berzelius, împreună cu chimistul suedez J.G. Gahn (1745-1818), în reziduurile preparării acidului sulfuric.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Se, simbol chimic pentru seleniu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: selenĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
seleniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii, la vulcanizarea cauciucului și la fabricarea celulelor fotoelectrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
- comentariu Se DOOM 2
etimologie:
- sélénium DEX '09 DEX '98 DN