3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sehastrie sf vz sihăstrie

SĂHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SĂHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SĂHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SEHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SEHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SEHĂSTRÍE s. f. v. sihăstrie.

SIHĂSTRÍE, (2) sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija.

săhăstrie sf vz sihăstrie

sehăstrie sf vz sihăstrie

sehâstrie sf vz sihăstrie

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija.

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a fi sihastru; viață, stare de sihastru (v. schimnicie, pustnicie); fig. singurătate, pustietate. Văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. ISPIRESCU, L. 189. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru. Hanul lui Gheorghiță stătea tihnit în singurătate, ca o sihăstrie. SADOVEANU, O. I 125. Codrii dimprejurul celor zece sihăstrii începură să cadă sub secure. GALACTION, O. I 254. M-aș retrage într-o sihăstrie... și n-aș mai vrea să știu de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 433. ◊ (Ironic) Din bătrînele case ale Zincăi Mamonoaia, cumpărate la mezat, el își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul... o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Variante: săhăstríe (SADOVEANU, O. VII 210, ANGHEL-IOSIF, C. L. 17, ȘEZ. VIII 72), sehăstríe (NEGRUZZI, S. I 30) s. f.

SIHĂSTRÍE ~i f. 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] /<sl. sihastirija, ngr. isyhastírion

sihăstrie f. 1. starea de sihastru; 2. locuință de sihastru: o sihăstrie din Ceahlău NEGR.

sihăstríe f. (vsl. sihastiriia, d. ngr. isyhastirion. V. isihie). Starea de sihastru: a trăi în sihăstrie. Locuință de sihastru: s’a dus la sihăstria luĭ. Loc singuratic și plăcut: aicĭ e curată sihăstrie. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. La Dos. și isihăstrie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile

sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIHĂSTRÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.

SIHĂSTRÍE s. v. izolare, pustietate, singurătate.

sihăstrie s. v. IZOLARE. PUSTIETATE. SINGURĂTATE.

SIHĂSTRIE s. 1. ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. (În vremea ~ lui.) 2. (concr.) schimnicie, schit. (Au ajuns la ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SIHĂSTRIA, Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.

Intrare: sehastrie
sehastrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sehâstrie
sehâstrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sihăstrie
sihăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihăstrie
  • sihăstria
plural
  • sihăstrii
  • sihăstriile
genitiv-dativ singular
  • sihăstrii
  • sihăstriei
plural
  • sihăstrii
  • sihăstriilor
vocativ singular
plural
săhăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săhăstrie
  • săhăstria
plural
  • săhăstrii
  • săhăstriile
genitiv-dativ singular
  • săhăstrii
  • săhăstriei
plural
  • săhăstrii
  • săhăstriilor
vocativ singular
plural
sehăstrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehăstrie
  • sehăstria
plural
  • sehăstrii
  • sehăstriile
genitiv-dativ singular
  • sehăstrii
  • sehăstriei
plural
  • sehăstrii
  • sehăstriilor
vocativ singular
plural

sihăstrie săhăstrie sehăstrie

  • 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: asceză pustnicie schimnicie un exemplu
    exemple
    • Văzuse el că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. ISPIRESCU, L. 189.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: schit 4 exemple
    exemple
    • Hanul lui Gheorghiță stătea tihnit în singurătate, ca o sihăstrie. SADOVEANU, O. I 125.
      surse: DLRLC
    • Codrii dimprejurul celor zece sihăstrii începură să cadă sub secure. GALACTION, O. I 254.
      surse: DLRLC
    • M-aș retrage într-o sihăstrie... și n-aș mai vrea să știu de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 433.
      surse: DLRLC
    • ironic Din bătrînele case ale Zincăi Mamonoaia, cumpărate la mezat, el își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul... o somptuoasă sihăstrie unde trăia pe picior mare. M. I. CARAGIALE, C. 47.
      surse: DLRLC

etimologie: