4 definiții pentru seghincă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

seghincă sf [At: ANTIPA, P. 670 / Pl: ~nci, ~nce / E: nct] (Reg) 1 Instrument primitiv de pescuit alcătuit dintr-un par lung de lemn în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf. 2 Obiect folosit de pescari pentru a sparge gheața.

SEGHÍNCĂ, seghinci, s. f. (Regional) 1. Ostie. 2. Un fel de mai, cu care pescarii sparg gheața.

SEGHÍNCĂ, seghinci, s. f. (Reg.) Ostie. ♦ Un fel de mai cu care pescarii sparg gheața.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

seghíncă, seghínci și seghínce, s.f. (reg.) 1. instrument primitiv de pescuit, alcătuit dintr-un par lung de lemn, în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf; ostie. 2. mai cu care pescarii sparg gheața, să facă copci.

Intrare: seghincă
seghincă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seghincă
  • seghinca
plural
  • seghinci
  • seghincile
genitiv-dativ singular
  • seghinci
  • seghincii
plural
  • seghinci
  • seghincilor
vocativ singular
plural
seghincă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seghincă
  • seghinca
plural
  • seghince
  • seghincele
genitiv-dativ singular
  • seghince
  • seghincei
plural
  • seghince
  • seghincelor
vocativ singular
plural

seghincă regional

  • surse: DLRLC
  • 2. Un fel de mai, cu care pescarii sparg gheața.
    surse: DLRLC

etimologie: