SEFEVIZI (SAFAVIZI), dinastie musulmană șiită care a condus (între 1502 și 1736) un stat din Orientul Mijlociu, ce a cuprins în hotarele sale, parțial sau în întregime, terit. actualelor state Azerbaidjan, Armenia, Iran, Afghanistan (cu excepția reg. Balkh), Iraq ș.a. Capitala s-a aflat succesiv, la Tabrῑz (până în sec. 16), Qazvῑn (1548-1597/1598) și Esfahān (din 1597/1598). Numele dinastiei vine de la cel al șeihului Safi ad-din Ishak (1252-1334), fondatorul Ordinului Sufiților. De-a lungil existenței sale, staul S., condus de șahi, s-a aflat în conflict cu Imp. Otoman, Hanatul Uzbek, Imp. Marilor Moguli, Rusia ș.a. Întemeietorul statului și al dinastiei S. a fost Ismail (1487-1524), o căpetenie din Ardabil (Azerbaidjan) care, având și sprijinul armat al triburilor kîzîlbașilor (din 1499), a repurtat victorii asupra vecinilor (Shirvan, Ak Koinlu ș.a.), punând bazele unui stat cu centrul de greutate inițial în Azerbaidjan, apoi în Iran. Ismail I a proclamat șiismul religie de stat pentru supușii săi (1501), s-a proclamat șah (1502) și a lărgit considerabil hotarele statului, ajungând vecin, la V, cu puternicul Imp. Otoman. Războiul cu turcii otomani (1514-1555) a debutat nefericit, oștile s. fiind înfrânte la Chaldiran (1515) și Kochisar (1516). Cel mai de seamă reprezentant al dinastiei a fost șahul Abbas I cel Mare (1587-1629), în timpul domniei căruia statul S. cunoaște expansiunea terit. maximă, atinge apogeul puterii politice și cunoaște o înflorire culturală făr precedent, monumentele noii capitale – Esfahān – fiind adevărate capodopere. În a doua jumătate a sec. 17 și la începutul sec. următor apar semnele decăderii puterii S., la care au contribuit numeroase răscoale interne, permanentele atacuri ale vecinilor (turcii otomani, rușii, afghanii ș.a.), precum și slăbirea accentuată a autoritășii centrale. Nadir (1688-1747), un comandant militar aparținând tribului afșaral kîzîlbașilor, din 1726 în slujba șahului Tahmasp II (1722-1732), care s-a remarcat în luptele cu afghanii și cu turcii otomani, a devenit regent al ultimului șah S., Abbas III (1732-1736), pe care l-a înlăturat din domnie în 1736, punând bazele unui Imp. Persan efemer.