3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECONDÁ, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secundá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁ vb. I v. seconda.

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

PERIȘÓR1, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor.

PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina).Păr2 + suf. -ișor.

SECONDÁ vb. I v. secunda.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: secondá vb. I.

SECONDÁ vb. I. v. secunda.

SECONDÁR, -Ă adj. v. secundar.

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

MERIȘÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor

PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder

secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.

*secundéz v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru luĭ. Ajut, favorizez: norocu a secundat geniu luĭ Columb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secondá (a ~) vb., ind. prez. 3 secondeáză

arată toate definițiile

Intrare: seconda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seconda
  • secondare
  • secondat
  • secondatu‑
  • secondând
  • secondându‑
singular plural
  • secondea
  • secondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secondez
(să)
  • secondez
  • secondam
  • secondai
  • secondasem
a II-a (tu)
  • secondezi
(să)
  • secondezi
  • secondai
  • secondași
  • secondaseși
a III-a (el, ea)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • seconda
  • secondă
  • secondase
plural I (noi)
  • secondăm
(să)
  • secondăm
  • secondam
  • secondarăm
  • secondaserăm
  • secondasem
a II-a (voi)
  • secondați
(să)
  • secondați
  • secondați
  • secondarăți
  • secondaserăți
  • secondaseți
a III-a (ei, ele)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • secondau
  • seconda
  • secondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secunda
  • secundare
  • secundat
  • secundatu‑
  • secundând
  • secundându‑
singular plural
  • secundea
  • secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secundez
(să)
  • secundez
  • secundam
  • secundai
  • secundasem
a II-a (tu)
  • secundezi
(să)
  • secundezi
  • secundai
  • secundași
  • secundaseși
a III-a (el, ea)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secunda
  • secundă
  • secundase
plural I (noi)
  • secundăm
(să)
  • secundăm
  • secundam
  • secundarăm
  • secundaserăm
  • secundasem
a II-a (voi)
  • secundați
(să)
  • secundați
  • secundați
  • secundarăți
  • secundaserăți
  • secundaseți
a III-a (ei, ele)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secundau
  • secunda
  • secundaseră
Intrare: secondar
secondar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondar
  • secondarul
  • secondaru‑
  • seconda
  • secondara
plural
  • secondari
  • secondarii
  • secondare
  • secondarele
genitiv-dativ singular
  • secondar
  • secondarului
  • secondare
  • secondarei
plural
  • secondari
  • secondarilor
  • secondare
  • secondarelor
vocativ singular
plural
Intrare: secondat
secondat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondat
  • secondatul
  • secondatu‑
  • seconda
  • secondata
plural
  • secondați
  • secondații
  • secondate
  • secondatele
genitiv-dativ singular
  • secondat
  • secondatului
  • secondate
  • secondatei
plural
  • secondați
  • secondaților
  • secondate
  • secondatelor
vocativ singular
plural
secondare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondare
  • secondarea
plural
  • secondări
  • secondările
genitiv-dativ singular
  • secondări
  • secondării
plural
  • secondări
  • secondărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)