3 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECONDÁ, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secundá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ◊ Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.2

secunda vt [At: BĂLCESCU, M. V. 662 / V: ~con~ / Pzi: ~dez / E: lat secundare, fr seconder, ger sekundieren] 1 (Fșa; c. i. mai ales oameni, colectivități sau acțiuni ale lor) A fi alături de cineva în acțiunile sale Si: a ajuta, a asista. 2 (Îvr; c. i. una dintre părțile aflate în duel) A asista în calitate de martori. 3 A ocupa locul al doilea într-o ierarhie. 4 (Muz) A acompania (2).

secundar2, [At: M. COSTIN, LET. I, 20/2 / V: (înv) ~iu, ~condar, ~condariu / Pl: ~i, ~e / E: lat secundarius, fr secondaire] 1-2 a (Înv) Secund1 (1-2). 3 a (Pex) Care este lipsit de importanță Si: satelit (1), colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, periferic, lateral. 4-5 sm, a (Șîs Medic ~, doctor ~) (Grad în ierarhia medicală) care urmează imediat după medicul stagiar și care precedă medicul specialist și medicul primar. 6 sm (Pex) Medic secundar (5). 7 sm (Îlav) În ~ În al doilea rând. 8 a (Spc; d. propoziții sau d. părți de propoziție) Care depinde, din punct de vedere gramatical, de o altă parte de propoziție (principală) Si: subordonat. 9 sf Propoziție subordonată. 10 a (Muz; d. voci) Care, în compoziție, servește la completarea armoniilor, sprijinind vocea principală care poartă melodia. 11 a (Muz; îs) Ton ~ Ton armonic superior și de combinație. 12 a Care se produce după un alt eveniment, în a doua fază, fiind legat (sau chiar determinat) de faza anterioară (de obicei inițială). 13 a (Îs) Învățământ ~ (sau, înv, învățătură ~ă) Treaptă a învățământului public care continuă învățământul primar Si: învățământ mediu. 14 a (Iuz; îs) Școală ~ă (sau curs ~) Școală de învățământ secundar (12) Si: gimnaziu, liceu, școală medie. 15 a (Iuz; îs) Curs ~ Ciclu de cursuri care se predau în învățământul secundar (12). 16 a (Iuz; îs) Studii (sau, îvr, învățături) ~e Studii făcute într-o școală secundară (13). 17-18 sf, a (Iuz; șîs Clasă ~ă) (Studii) care au fost făcute într-un an de învățământ secundar (12). 19 a (Iuz; îs) Profesor (de cursul) ~ Profesor care predă în învățământul secundar (12). 20 a (Îs) Raze ~e Raze X care sunt emise de un corp bombardat cu raze X primare. 21 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care aparține celei de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 22 a (Glg; d. straturi, terenuri etc.) Care se referă la cea de-a doua eră geologică Si: mezozoic. 23-24 sn, a (Șîs Eră ~ă) A doua eră geologică, caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământești și prin apariția primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor pești osoși Si: mezozoic. 25 s Grupă de straturi geologice din secundar2 (22) Si: mezozoic. 26 a (Îs) Fenomen ~ Fenomen patologic puțin important care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii.

SECONDÁ vb. I v. secunda.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: secondá vb. I.

SECUNDÁR2, -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă al doilea loc într-o succesiune. ◊ Era secundară = era mezozoică, v. mezozoic. (Învechit) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar; școală medie. Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază și caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. (În opoziție cu principal) Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței. V. accesoriu. Problemă de ordin secundar.Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213. ◊ Medic secundar = medic care ocupă locul al doilea, după medicul primar, într-un spital. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. (Fiz.) Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare.

SECONDÁR, -Ă adj. v. secundar.

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDÁR, -Ă adj. 1. Care nu vine decât în al doilea rând, de importanță mai mică; accesoriu. ◊ Medic secundar (și s.m.) = medic care, în urma unui concurs este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen secundar = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. 2. Care urmează după primul; al doilea. ◊ (Geol.; și s.n.) Era secundară = mezozoic; propoziție secundară = propoziție subordonată, dependentă. // s.n. Ac al ceasornicului care indică secundele. [Var. secondar, -ă adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

SECUNDÁR2, -Ă adj. 1. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde. 2. care urmează după primul. ♦ era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder

SECUNDÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~.(Propoziție) ~ă propoziție dependentă de altă propoziție. /<lat. secundarius, fr. secondaire

secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.

secundar a. 1. care vine în al doilea rând, accesoriu; 2. se zice de învățământul intermediar între cel primar și cel superior; 3. instituțiunile unde se capătă acest învățământ: școalele secundare se mai numesc gimnazii, licee, seminarii, externate.

*secundár, -ă adj. (lat. secundarius, fr. secondaire). Accesoriŭ, maĭ puțin important, de al doilea rînd: importanță secundară. Învățămintu secundar, școala secundară, care e între școala primară și universitate (liceu saŭ gimnaziu, seminariu, școala comercială, profesională ș.a.). Profesor secundar, profesor de școală secundară. Med. Care se arată după altele, vorbind de semnele boalelor. Geol. Era secundară, era caracterizată pin mulțimea reptilelor și a amoniților și pin aparițiunea păsărilor și mamiferelor.

*secundéz v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru luĭ. Ajut, favorizez: norocu a secundat geniu luĭ Columb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!seconda (a ~) vb., ind. prez. 3 secondea

secundar1 adj. m., pl. secundari; f. secundară, pl. secundare

secundá vb., ind. prez. 1 sg. secundéz, 3 sg. și pl. secundeáză

secundár adj. m., pl. secundári; f. sg. secundáră, pl. secundáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă.

SECUNDÁ vb. 1. v. asista. 2. v. acompania.

SECUNDÁR adj. 1. v. mezozoic. 2. v. liceal. 3. v. auxiliar. 4. v. subordonat. 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, minor, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. v. neesențial. 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)

SECUNDA vb. 1. a ajuta, a asista. (Îl ~ la operație.) 2. (MUZ.) a acompania. (Îl ~ la pian.)

SECUNDAR adj. 1. (GEOL.) mezozoic. (Era ~.) 2. liceal. (Învățămînt ~.) 3. accesoriu, anex, auxiliar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 4. (GRAM.) dependent, subordonat. (Propoziție ~.) 5. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.) 6. mic, redus. (Problemă de importanță ~.) 7. accidental, neesențial. (Un aspect ~.) 8. episodic, neesențial. (Un rol ~ într-o piesă.)

Secundar ≠ central, esențial, primar, principal

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

seconda prattica v. musica mensurata; monodie.

SECUNDÁR, -Ă adj. (cf. fr. secondaire, lat. secundaris): în sintagmele funcție secundară, parte de propoziție secundară, propoziție secundară, sens secundar și vocabular secundar (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SECUNDÁR2, -Ă, (< fr.) adj. 1. Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie. ◊ (GEOL.) Eră s. = Mezozoic. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punctul de vedere al importanței; accesoriu (1). ◊ Propoziție s. (și subst. f.) ◊ Propoziție subordonată dependentă, în cadrul unei fraze, de propoziția principală din punctul de vedere al sensului. Medic s. = medic admis să se specializeze într-o clinică, după ce a susținut un concurs. Vegetație s. (asociație vegetală s.) = vegetație care apare (după îndepărtarea prin acțiunea omului a vegetației inițiale) ca urmare a dinamicii proprii a covorului vegetal (fără a fi semănată sau plantată de om), reflectând în compoziția ei floristică influența condițiilor locale de mediu. Se menține ca atare ca urmare a utilizării antropice moderate; dacă utilizarea antropică încetează, tinde să evolueze spre tipul de vegetație inițial, dacă presiunea antropică este prea mare se degradează. Asociațiile de pajiști folosite ca pășuni și fânețe în România au în cele mai multe cazuri caracter secundar, fiind formate în urma defrișării pădurii sau a rariștilor și tufărișurilor subalpine. Sin. vegetație seminaturală.

Intrare: secondare
secondare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondare
  • secondarea
plural
  • secondări
  • secondările
genitiv-dativ singular
  • secondări
  • secondării
plural
  • secondări
  • secondărilor
vocativ singular
plural
Intrare: seconda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seconda
  • secondare
  • secondat
  • secondatu‑
  • secondând
  • secondându‑
singular plural
  • secondea
  • secondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secondez
(să)
  • secondez
  • secondam
  • secondai
  • secondasem
a II-a (tu)
  • secondezi
(să)
  • secondezi
  • secondai
  • secondași
  • secondaseși
a III-a (el, ea)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • seconda
  • secondă
  • secondase
plural I (noi)
  • secondăm
(să)
  • secondăm
  • secondam
  • secondarăm
  • secondaserăm
  • secondasem
a II-a (voi)
  • secondați
(să)
  • secondați
  • secondați
  • secondarăți
  • secondaserăți
  • secondaseți
a III-a (ei, ele)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • secondau
  • seconda
  • secondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secunda
  • secundare
  • secundat
  • secundatu‑
  • secundând
  • secundându‑
singular plural
  • secundea
  • secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secundez
(să)
  • secundez
  • secundam
  • secundai
  • secundasem
a II-a (tu)
  • secundezi
(să)
  • secundezi
  • secundai
  • secundași
  • secundaseși
a III-a (el, ea)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secunda
  • secundă
  • secundase
plural I (noi)
  • secundăm
(să)
  • secundăm
  • secundam
  • secundarăm
  • secundaserăm
  • secundasem
a II-a (voi)
  • secundați
(să)
  • secundați
  • secundați
  • secundarăți
  • secundaserăți
  • secundaseți
a III-a (ei, ele)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secundau
  • secunda
  • secundaseră
Intrare: secundar (adj.)
secundar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secundar
  • secundarul
  • secundaru‑
  • secunda
  • secundara
plural
  • secundari
  • secundarii
  • secundare
  • secundarele
genitiv-dativ singular
  • secundar
  • secundarului
  • secundare
  • secundarei
plural
  • secundari
  • secundarilor
  • secundare
  • secundarelor
vocativ singular
plural
secondar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secondar
  • secondarul
  • secondaru‑
  • seconda
  • secondara
plural
  • secondari
  • secondarii
  • secondare
  • secondarele
genitiv-dativ singular
  • secondar
  • secondarului
  • secondare
  • secondarei
plural
  • secondari
  • secondarilor
  • secondare
  • secondarelor
vocativ singular
plural
secondariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secundariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seconda, secondezverb

  • 1. A fi alături de cineva în acțiunile sale. DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. DLRLC
    • format_quote Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. DLRLC
    • format_quote Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. DLRLC
  • 2. muzică Acompania. DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acompania
    • format_quote Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. DLRLC
    • format_quote Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. REBREANU, I. 34. DLRLC
etimologie:

secundar, secundaadjectiv

  • 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: accesoriu
    • 1.1. Eră secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, a mamiferelor și peștilor osoși; era mezozoică. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: mezozoic
    • 1.2. ieșit din uz Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Deși Apostol era silitor, tatăl hotărî să-l trimită, pentru cursurile secundare, la liceul din Năsăud. REBREANU, P. S. 35. DLRLC
    • 1.3. ieșit din uz Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. DEX '09
    • 1.4. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. DEX '09 DLRLC
  • 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Problemă de ordin secundar. DLRLC
    • format_quote Pînă acum Ion-vodă juca un rol secundar în analele romîne și forma o lipsă în istoria universală. HASDEU, I. V. 213. DLRLC
    • 2.1. gramatică (și) substantivat feminin Propoziție secundară = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). DEX '09 DN
    • 2.2. (și) substantivat masculin Medic secundar = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.3. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. DEX '09 DLRLC DN
      • 2.3.1. psihologie Cu reacții lente, durabile și profunde. MDN '00
    • 2.4. fizică Raze secundare = raze X care însoțesc razele primare. DLRLC
    • 2.5. Învățământ secundar = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar. MDN '00
    • 2.6. economie Sector secundar = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.