2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secondă sf vz secundă

SECONDÁ, secondez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secundá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁ vb. I v. seconda.

MERIȘÓR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.

MERIȘÓR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.

PERIȘÓR1, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor.

PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina).Păr2 + suf. -ișor.

SECONDÁ vb. I v. secunda.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare.

SECUNDÁ, secundez, vb. I. 1. Tranz. A urma, a sprijini, a fi alături de cineva în acțiunile lui. Tineretul care l-a secundat nu era însă îndestulător de pregătit. SADOVEANU, E. 50. Capul statului n-ar avea să se teamă că nu va găsi cine să-l secundeze, de cîte ori va cere de la poporul său să-i dea sprijin pentru realizarea unei mari idei civilizatoare. ODOBESCU, S. III 338. ♦ (Franțuzism) A ajuta, a favoriza. Semănăturile... fiind secundate de un timp bun, au crescut. I. IONESCU, D. 298. 2. Intranz. (Muz.) A acompania. (Atestat în forma seconda) Are... la vioară numai trei coarde, dar secondează cu aceeași patimă. REBREANU, I. 12. Seconda atît de fals, că lui însuși îi era rușine. id. ib. 34. – Variantă: secondá vb. I.

SECONDÁ vb. I. v. secunda.

SECUNDÁ vb. I. tr. 1. A ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (Muz.) A acompania. [Var. seconda vb. I. / < fr. seconder, cf. lat. secundare].

SECUNDÁ vb. tr. 1. a ajuta, a sprijini, a însoți pe cineva în acțiunile sale etc. 2. (muz.) a acompania. (< fr. seconder, lat. secundare)

MERIȘÓR1 ~i m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + suf. ~ișor

MERIȘÓR2 ~oáre n. Fructul merișorului. /măr + suf. ~ișor

PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor

A SECUNDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. /<lat. secundare, fr. seconder

secundà v. a ajuta, a favoriza, a servi pe cineva.

*secundéz v. tr. (lat secundare, fr. seconder). Urmez ca ajutor: avocat secundat de secretaru luĭ. Ajut, favorizez: norocu a secundat geniu luĭ Columb.

arată toate definițiile

Intrare: secondă
secondă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: seconda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seconda
  • secondare
  • secondat
  • secondatu‑
  • secondând
  • secondându‑
singular plural
  • secondea
  • secondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secondez
(să)
  • secondez
  • secondam
  • secondai
  • secondasem
a II-a (tu)
  • secondezi
(să)
  • secondezi
  • secondai
  • secondași
  • secondaseși
a III-a (el, ea)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • seconda
  • secondă
  • secondase
plural I (noi)
  • secondăm
(să)
  • secondăm
  • secondam
  • secondarăm
  • secondaserăm
  • secondasem
a II-a (voi)
  • secondați
(să)
  • secondați
  • secondați
  • secondarăți
  • secondaserăți
  • secondaseți
a III-a (ei, ele)
  • secondea
(să)
  • secondeze
  • secondau
  • seconda
  • secondaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secunda
  • secundare
  • secundat
  • secundatu‑
  • secundând
  • secundându‑
singular plural
  • secundea
  • secundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secundez
(să)
  • secundez
  • secundam
  • secundai
  • secundasem
a II-a (tu)
  • secundezi
(să)
  • secundezi
  • secundai
  • secundași
  • secundaseși
a III-a (el, ea)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secunda
  • secundă
  • secundase
plural I (noi)
  • secundăm
(să)
  • secundăm
  • secundam
  • secundarăm
  • secundaserăm
  • secundasem
a II-a (voi)
  • secundați
(să)
  • secundați
  • secundați
  • secundarăți
  • secundaserăți
  • secundaseți
a III-a (ei, ele)
  • secundea
(să)
  • secundeze
  • secundau
  • secunda
  • secundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)