6 definiții pentru seciui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

seciui vt [At: URECHE, LET. I, 185/27 / P: ~ciu-i / V: (îrg) săc~ (Pzi: 3 săciuiește și săciuie) / Pzi: seciuiesc / E: seci + -ui] 1 (Îrg; c. i. copaci, păduri) A reteza (1). 2 (Îrg; pex) A prăvăli (1). 3 (Trs; c. i. păduri, lunci etc.) A defrișa pentru cultură. 4 (Reg; c. i. vreascuri) A îngrămădi.

SECIUI vb. (Mold.) A tăia, a reteza, a prăvăli (copaci, păduri). Pre la codrul Cosminului să treacă se temea de țerani, înțelegînd de dînșii să nu săciuiască pădurea asupra lor. URECHE. Au trimes înainte să săciuiască pădurea. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: seci + suf. -ui. Vezi și seci.

secĭuĭésc v.tr. (d. secĭ vsl. sĭešti-seĭkon, a tăĭa). Vechĭ. Azĭ. Trans. Lăzuĭesc. Curăț, un loc tăind copaciĭ. – În est să-.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

seciuí, seciuiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre copaci sau păduri) a reteza; a prăvăli. 2. (reg.; despre păduri sau lunci) a defrișa pentru culturi. 3. (reg.; despre vreascuri) a îngrămădi.

Intrare: seciui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seciui
  • seciuire
  • seciuit
  • seciuitu‑
  • seciuind
  • seciuindu‑
singular plural
  • seciuiește
  • seciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • seciuiesc
(să)
  • seciuiesc
  • seciuiam
  • seciuii
  • seciuisem
a II-a (tu)
  • seciuiești
(să)
  • seciuiești
  • seciuiai
  • seciuiși
  • seciuiseși
a III-a (el, ea)
  • seciuiește
(să)
  • seciuiască
  • seciuia
  • seciui
  • seciuise
plural I (noi)
  • seciuim
(să)
  • seciuim
  • seciuiam
  • seciuirăm
  • seciuiserăm
  • seciuisem
a II-a (voi)
  • seciuiți
(să)
  • seciuiți
  • seciuiați
  • seciuirăți
  • seciuiserăți
  • seciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • seciuiesc
(să)
  • seciuiască
  • seciuiau
  • seciui
  • seciuiseră
săciui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)