2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECFESTRÁ vb. I v. sechestra.

SECFESTRÁ vb. I v. sechestra.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestrá (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

SECFESTRÁ vb. I. v. sechestra.

SECHESTRÁ vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

A SECHESTRÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

*sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sechestrá (a ~) vb., ind. prez. 3 sechestreáză

sechestrá vb., ind. prez. 1 sg. sechestréz, 3 sg. și pl. sechestreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECHESTRÁ vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

SECHESTRA vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. a confisca, a lua, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.) 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)

Intrare: secfestrat
secfestrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secfestrat
  • secfestratul
  • secfestratu‑
  • secfestra
  • secfestrata
plural
  • secfestrați
  • secfestrații
  • secfestrate
  • secfestratele
genitiv-dativ singular
  • secfestrat
  • secfestratului
  • secfestrate
  • secfestratei
plural
  • secfestrați
  • secfestraților
  • secfestrate
  • secfestratelor
vocativ singular
plural
Intrare: sechestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sechestra
  • sechestrare
  • sechestrat
  • sechestratu‑
  • sechestrând
  • sechestrându‑
singular plural
  • sechestrea
  • sechestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sechestrez
(să)
  • sechestrez
  • sechestram
  • sechestrai
  • sechestrasem
a II-a (tu)
  • sechestrezi
(să)
  • sechestrezi
  • sechestrai
  • sechestrași
  • sechestraseși
a III-a (el, ea)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestra
  • sechestră
  • sechestrase
plural I (noi)
  • sechestrăm
(să)
  • sechestrăm
  • sechestram
  • sechestrarăm
  • sechestraserăm
  • sechestrasem
a II-a (voi)
  • sechestrați
(să)
  • sechestrați
  • sechestrați
  • sechestrarăți
  • sechestraserăți
  • sechestraseți
a III-a (ei, ele)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestrau
  • sechestra
  • sechestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secfestra
  • secfestrare
  • secfestrat
  • secfestratu‑
  • secfestrând
  • secfestrându‑
singular plural
  • secfestrea
  • secfestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secfestrez
(să)
  • secfestrez
  • secfestram
  • secfestrai
  • secfestrasem
a II-a (tu)
  • secfestrezi
(să)
  • secfestrezi
  • secfestrai
  • secfestrași
  • secfestraseși
a III-a (el, ea)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestra
  • secfestră
  • secfestrase
plural I (noi)
  • secfestrăm
(să)
  • secfestrăm
  • secfestram
  • secfestrarăm
  • secfestraserăm
  • secfestrasem
a II-a (voi)
  • secfestrați
(să)
  • secfestrați
  • secfestrați
  • secfestrarăți
  • secfestraserăți
  • secfestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestrau
  • secfestra
  • secfestraseră
țacfistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)