SECESIUNE, secesiuni, s. f. Acțiune de separare a unui grup de persoane față de o colectivitate căreia îi aparține ori a unui stat sau a unui grup de state față de o federație sau de o confederație. ◊ Războiul de secesiune = război civil din SUA (1861-1865), purtat între coaliția statelor din Nord (aboliționiste) și a celor din Sud (susținătoare ale sclavagismului) și terminat cu înfrângerea statelor din Sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.

secesiune sf [At: BARCIANU / P: ~si-u~ / V: (înv) secesie / Pl: ~ni / E: fr sécession, lat secessio, -onis] 1 (Rar) Separare (2). 2 (Spc) Acțiune a unui grup, a unui stat sau a unei federații ori confederații de state de a se separa, în mod pașnic sau violent, de restul colectivității, de statul, de federația sau de confederația din care făcea parte, în vederea unirii cu un alt grup, un alt stat, o altă federație sau confederație ori a formării unui grup, stat, federație sau confederație de state noi. 3 (Ist; îs) Războiul de ~ Războiul civil din 1861-1865 dintre statele nordice (aboliționiste) și cele sudice (susținătoare ale sclavagismului) ale Statelor Unite ale Americii.

SECESIUNE, secesiuni, s. f. Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.

SECESIUNE s. f. (În expr.) Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrîngerea statelor din sud separatiste și cu abolirea sclavajului.

SECESIUNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage].

SECESIUNE s. f. acțiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ războiul de ~ = război civil dintre statele sudice și cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi și cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio)

SECESIUNE ~i f. Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul sau de a forma un stat aparte. [Sil. -si-u-] /<fr. sécession, lat. secessio, ~onis

secesiune f. 1. separațiune dela un Stat cu care se confederase; răsboiul de secesiune, între Statele-Unite dela N. Americei și între cele dela S. în privința abolițiunii sclaviei (1860 – 1865); 2. separațiune în genere, constituire în parte.

*secesiúne f. (lat. secéssio, -ónis, d. se-cédere, -cessum, a se retrage. V. cesiune). Despărțire, separațiune (între state, între societățĭ: războĭu de secesiune între Statele Unite ale Americii de Nord (1860 – 1865).

secesie sf vz secesiune

secesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. secesiunii; pl. secesiuni

secesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. secesiunii; pl. secesiuni

secesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. secesiunii; pl. secesiuni

!Războiul de Secesiune (desp. -si-u-) s. propriu n. art.

*Războiul de Secesiune (-si-u-) s. propriu n.

RĂZBOI DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea Războiului civil din S.U.A. purtat între coaliția statelor din nord (aboliționiste) și a celor din sud (susținătoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” și au format o confederație. În urma alegerii ca președinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale aboliționiste, statele din S țării s-au răsculat (apr. 1861) cu scopul de a menține sclavia. După victoriile de la Gettysburg și Vicksburg, nordiștii au silit pe rebeli să capituleze la Appomattox. În urma războiului, sclavajul (abolit încă de la 1 ian. 1863) a fost desființat de pe întreg terit. S.U.A.