3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secărit2, a [At: DLR ms / Pl: ~iți, ~e / E: secări] 1-3 Secăreț2 (1-3).

secărit1 sn [At: ENC. AGR / V: (reg) săc~ / Pl: ? / E: secări] Operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară (1) crescute în lanurile de grâu Si: (reg) secărițit.

secări vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: săc~ / Pzi: ~resc / E: secară] 1 (C. i. lanuri de grâu) A curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grâu Si: (reg) a secărăți. 2 (Reg; c. i. lanuri de grâu) A umple de secară (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secărít s.n. (reg.) operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară crescute în lanurile de grâu; secărățit.

SECĂRÍT, -Ă, secăriți, -te, adj. v. SECĂRI. – [DAR]

secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.

Intrare: secărit (adj.)
secărit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărit
  • secăritul
  • secăritu‑
  • secări
  • secărita
plural
  • secăriți
  • secăriții
  • secărite
  • secăritele
genitiv-dativ singular
  • secărit
  • secăritului
  • secărite
  • secăritei
plural
  • secăriți
  • secăriților
  • secărite
  • secăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: secărit (operațiune)
secărit (operațiune) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărit
  • secăritul
  • secăritu‑
plural
  • secărituri
  • secăriturile
genitiv-dativ singular
  • secărit
  • secăritului
plural
  • secărituri
  • secăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: secări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secări
  • secărire
  • secărit
  • secăritu‑
  • secărind
  • secărindu‑
singular plural
  • secărește
  • secăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secăresc
(să)
  • secăresc
  • secăream
  • secării
  • secărisem
a II-a (tu)
  • secărești
(să)
  • secărești
  • secăreai
  • secăriși
  • secăriseși
a III-a (el, ea)
  • secărește
(să)
  • secărească
  • secărea
  • secări
  • secărise
plural I (noi)
  • secărim
(să)
  • secărim
  • secăream
  • secărirăm
  • secăriserăm
  • secărisem
a II-a (voi)
  • secăriți
(să)
  • secăriți
  • secăreați
  • secărirăți
  • secăriserăți
  • secăriseți
a III-a (ei, ele)
  • secăresc
(să)
  • secărească
  • secăreau
  • secări
  • secăriseră
săcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)