SCÂNTEIOARĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioară sf [At: POLIZU / P: ~te-ioa~ / V: (reg) ~eo~, schin~, schinti~ / Pl: ~re / E: scânteie + -ioară] 1-2 (Șhp) Scânteiuță (1-2). 3 (Bot) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 Plantă erbacee cu tulpină ramificată, noduroasă, cu flori de culoare albastru-deschis, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) atârnătoare, cheița-raiului, ghețișoară (Commelina communis). 5 Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare galbenă, care crește pe coaste stâncoase (Gagea saxatilis). 6 (Bot; reg) Bănuți (9) (Bellis perennis). 7 (Bot; reg) Arșinic (1) (Lychnis calcedonica). 8 (Bot; reg; îf schintioară) Garoafă (1) (Dyanthus caryophyllus). 9 (Bot; reg) Săbiuță (4) (Gladiolus imbricatus). 10 (Bot; reg) Lipscănoaie (Coreopsis tinctoria). 11 (Bot; rar; lpl) Buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta).

SCÂNTEIOARĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteoară sf vz scânteioară

schintioară sf vz scânteioară

SCÎNTEIOARĂ, scînteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scînteie. Totuși două scînteioare se strecurară pe coș și picară în grădină. ISPIRESCU, L. 65. 2. Nume dat la două plante: a) scînteuță (Anagallis arvensis); b) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene (Gagea saxtalis). Și din treacăt, ici și colo, să culegi sînziene cu tulpinele întregi, Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Scînteioarele se ridicau cu vîrful roșu. DELAVRANCEA, S. 59.

scânteioară s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

scânteioară s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

scânteioară s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

SCÂNTEIOARĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOARĂ s. v. bănuț, părăluță.

SCÎNTEIOARĂ s. 1. scînteiuță. (O scînteie mică sau ~.) 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scînteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scînteie, sclipet, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atîrnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

scînteioară s. v. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.