2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scutea sf [At: (a. 1683) GCR I, 269/3 / Pl: ~eli / E: scuti + -eală] 1 (Înv) Protejare (1). 2 (Înv) Protecție. 3 (Reg; îe) A pune pe cineva la ~ A ocroti. 4 (Pex, îae) A părtini pe cineva. 5 (Îvp) Adăpost (1). 6-7 (Îlv) A (se) ține (sau a (se) pune, a (se) băga) la ~ A (se) adăposti (1-2). 8 (Reg) Acoperiș (4). 9 (Reg) Șopron pentru animale, care, unelte. 10 (Reg) Staul pentru oi. 11-12 (Înv; adesea urmat de determinări care indică felul) Scutire (16-17). 13 (Înv; îs) Carte de ~ Înscris domnesc prin care se acorda cuiva scutire de unele impozite sau obligații pe o durată mai mare Si: (înv) scutire (10). 14 (Înv; îs) Om de ~ Scutelnic1 (1). 15 (Înv; îs) Ostaș de ~ Soldat recrutat din rândul scutelnicilor1 (1) Si: (înv) scutelnicel (2). 16 (Reg; îe) A avea în ~ (pe cineva) Se spune despre un boier care avea în slujbă un scutelnic1 (1).

SCUTEÁLĂ, scuteli, s. f. 1. (Popular) Adăpost. Am afară un cal scump... faceți bine și-i faceți ceva rînduială... să fie la scuteală legat și să aibă baremi ceva ogrinji dinainte. RETEGANUL, P. I 70. Stupii... se pun la scuteală. I. IONESCU, M. 380. 2. (Învechit) Privilegiu de a nu presta anumite servicii; scutire de anumite dări. ◊ Ostaș de scuteală = ostaș care slujea în schimbul unei scutiri de dări; scutelnic.

SCUTEÁLĂ, scuteli, s. f. 1. (Pop.) Adăpost. 2. (Înv.) Privilegiu de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări. ◊ Ostaș de scuteală = scutelnic (2). – Din scuti + suf. -eală.

SCUTEÁLĂ ~éli f. v. A SCUTI. ◊ Cu ~ cu mare economie. /a scuti + suf. ~eală

scuteală f. 1. adăpost; 2. fig. dispensă: scuteală de bir.

scuteálă f., pl. elĭ. Scutire, dispensă. Adăpost, apărare, protecțiune (V. zavat). Ostașĭ de scuteală (în timpu Turcilor), ostașĭ care eraŭ scutițĭ de bir fiind-că nu primeaŭ leafă, ca alțiĭ, ci serveaŭ pe socoteala lor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUTEÁLĂ s. v. adăpost, apărare, dispensă, ocrotire, protecție, scutire, sprijin, șopron.

scutea s. v. ADĂPOST. APĂRARE. DISPENSĂ. OCROTIRE. PROTECȚIE. SCUTIRE. SPRIJIN. ȘOPRON.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SCUTELI- „scut mic”. ◊ L. scutella „farfurioară” > fr. scutelli-, engl. id. > rom. scuteli-.~form (v. -form), adj., (despre embrion) de forma unu scutuleț.

scuteálă, scuteli, s.f. – (reg.) Scut, șură, adăpost: „Cocia-o pun în scuteală / Și ruda rămâne-afară” (Bilțiu, 1990: 123; Libotin). – Din scut (< lat. scutum) + suf. -eală (DLRM).

scuteálă, scuteli, s.f. – Scut, șură, adăpost (în Trans.): „Cocia-o pun în scuteală / Și ruda rămâne-afară” (Bilțiu 1990: 123; Libotin). – Din scut (< lat. scutum) + -eală.

Intrare: scuteli
scuteli
prefix (I7-P)
  • scuteli
Intrare: scuteală
scuteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutea
  • scuteala
plural
  • scuteli
  • scutelile
genitiv-dativ singular
  • scuteli
  • scutelii
plural
  • scuteli
  • scutelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scutea, scutelisubstantiv feminin

  • 1. popular Adăpost. DLRLC
    sinonime: adăpost
    • format_quote Am afară un cal scump... faceți bine și-i faceți ceva rînduială... să fie la scuteală legat și să aibă baremi ceva ogrinji dinainte. RETEGANUL, P. I 70. DLRLC
    • format_quote Stupii... se pun la scuteală. I. IONESCU, M. 380. DLRLC
  • 2. învechit Privilegiu de a nu presta anumite servicii; scutire de anumite dări. DLRLC
    sinonime: scutire
    • 2.1. Ostaș de scuteală = ostaș care slujea în schimbul unei scutiri de dări. DLRLC
      sinonime: scutelnic
etimologie:
  • scuti + sufix -eală. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.