3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scutar2 sm [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 87 / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat scutarius] 1-8 (Înv) Scutier (1-8). 9 (Rar) Slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutar1 sm [At: CIHAC, II, 335 / V: (îvr) ~tieriu / Pl: ~i / E: slv скооутарь] 1 Cioban care îndeplinește diverse sarcini în administrarea, conducerea etc. unei stâni Si: (înv) scutaș. 2 (Îrg) Stăpân (1). 3 (Reg) Cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4 (Reg) Persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.

SCUTÁR,2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stînei; căpetenia ciobanilor. – Slav (v. sl. skotarĩ).

SCUTÁR2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. – Lat. lit. scutarus.

scutar m. ciobanul care conduce stâna: cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].

scutár m. (vsl. skotarĭ, proprietar de turmă, d. skotŭ, vită, care vine d. got. skatis, vită, avere, banĭ, germ. schatz, comoară. D. rom. vine mgr. skutários, ngr. skutéris, alb. skotér. Cu lat scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V. strungar 1 și bacĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scutár2, scutári, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutár1, scutári, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCUTARU-UNGUREANU, Horia (n. 1943, Roman), fizician român. Acad. (1995). Contribuții în fizica teoretică, mecanica cuantică („Simetria și stabilitatea sistemelor cuantice deschise”), în teoria sistemelor cu simetrii dinamice și a particulelor elementare (descrierea ciocnirilor hadron-hadron cu ajutorul nucleelor reproducătoare și a structurilor nucleelor ușoare).

Intrare: Scutaru
Scutaru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutar (baci)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutar
  • scutarul
  • scutaru‑
plural
  • scutari
  • scutarii
genitiv-dativ singular
  • scutar
  • scutarului
plural
  • scutari
  • scutarilor
vocativ singular
  • scutarule
  • scutare
plural
  • scutarilor
scutieriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutar (scutier)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutar
  • scutarul
  • scutaru‑
plural
  • scutari
  • scutarii
genitiv-dativ singular
  • scutar
  • scutarului
plural
  • scutari
  • scutarilor
vocativ singular
  • scutarule
  • scutare
plural
  • scutarilor
scutariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scutar, scutarisubstantiv masculin

  • 1. Cioban însărcinat cu administrația stânei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. DLRLC
    sinonime: baci
    • format_quote Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. DLRLC
    • format_quote La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. DLRLC
    • format_quote Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202. DLRLC
etimologie:

scutar, scutarisubstantiv masculin

  • 1. rar Scutier. DLRLC
    sinonime: scutier
    • format_quote Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.