2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scurtici af [At: DLR ms / V: (înv) ~tecică, ~teici / Pl: ~ici / E: css scurticel] 1-10 (Șhp) Scurticea (1-10).

SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.

SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.

scurteci a vz scurticică

scurteici a vz scurticică

scurticel, ~ea [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 141v/25 / Pl: ~ei, ~'ele / E: scurt + -icel] (Șhp) 1-2 (Indică dimensiunea; îoc lunguț) Care este (cam) scurt (1) Si: scurticică (1-2), scurtuț (1-2), (îvr) scurtișor (1-2). 3-4 (Îoc înăltuț) Care este cam scurt (10) Si: scurticică (3-4), scurtuț (3-4), (îrg) scundicel (3-4), scunducel (3-4), (reg) scurtișor (3-4), scunduț (3-4). 5-6 (D. drumuri, distanțe, proximitate în spațiu etc.) Care este cam scurt (13) Si: scurticică (5-6), scurtuț (5-6), (reg) scurtișor (5-6). 7-8 (D. opere literare sau științifice, texte, formulări scrise, formulări orale etc. sau d. părți ale lor) Care este (cam) scurt (26) Si: scurticică (7-8), scurtuț (7-8), (reg) scurtișor (7-8). 9-10 (Indică durata; d. timp sau alte noțiuni temporale; pex; d. viață, stări afective, acțiuni, zgomote etc. a căror desfășurare este considerată din perspectiva duratei lor) Care este cam scurt (41) Si: scurticică (9-10), scurtuț (9-10), (reg) scurtișor (9-10). corectată

SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -le, adj. Diminutiv al lui scurt. Rochia scurticică, maică. DELAVRANCEA, O. II 311. Frunză verde stejărel, Drag mi-i omul scurticel. SEVASTOS, C. 159. Pințele cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange care, cînd umblă, se saltă ca lăcustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle

scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. sg. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~ică.)

SCURTICEL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)

Intrare: scurticică
scurticică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurtecică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurteicică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scurticel
scurticel adjectiv
adjectiv (A73)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurticel
  • scurticelul
  • scurticelu‑
  • scurticea
  • scurtici
  • scurticeaua
  • scurticica
plural
  • scurticei
  • scurticeii
  • scurticele
  • scurticelele
genitiv-dativ singular
  • scurticel
  • scurticelului
  • scurticele
  • scurticelei
plural
  • scurticei
  • scurticeilor
  • scurticele
  • scurticelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)