2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scupit1 sn vz scuipat1

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scâptit[1] sn vz scuipat1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scuipat1 sn [At: CORESI, EV. 169 / Pl: ~uri și (înv, rar) ~e, ~i / V: (înv, reg) ~pit, schipit, (înv) scuipiat, schiopit, (reg) scupit, ~upiat[1], schipiat, schipiț, scopit, șchipat, schiupit[2] / E: scuipa] 1-3 Scuipare (1, 3-4). 4 Secreție a glandelor salivare care se adună în gură (și se scuipă) Si: salivă, scuipătură (2), (pop) stupit, (îvr) scuipare (7), (reg) scuipici (1), expectorație, flegmă, spută. 5 (Reg; îe) A i se topi (cuiva) ~ul în gură A fi pofticios. 6 (Reg) A nu mai avea ~ în gură A vorbi mult. 7 (Reg; îe) A-și cântări ~pitul A nu face nimic. 8 (Reg; îe) A-i veni (cuiva) ~ la furcă A avea chef de vorbă. 9 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar, albe Si: stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 10 (Bot; îac) Depozit granulos sau vâscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturi. 11 (Bot; reg îac) Lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut în organele vegetale ale aliorului Si: (reg) scuipiciul-cucului. 12 (Orn; reg; îc) ~ul-dracului Coțofană (Pica pica). corectată

  1. În original, tipărit incorect: ~uipat, variantă identică cu cuvântul principal — LauraGellner
  2. În original, cele mai multe dintre variante nu sunt accentuate — LauraGellner

scuipat2, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) scupit[1] / Pl: ~ați, ~e / E: scuipa] 1 (D. scuipat1, sânge etc.) Scos, aruncat din (sau pe) gură. 2 Acoperit de scuipat1 (4) în semn de batjocorire, de dispreț, de înjosire. 3-4 (Fig) Batjocorit2 (1-2). 5 (Îrg; fig) Care seamănă foarte bine cu cineva sau ceva Si: leit. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCUIPÁT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.

SCUIPÁT2, -Ă, scuipați, -te, adj. 1. Aruncat din gură; expectorat. Lighenele... pline de sînge în care înoată degete tăiate, bucăți de plămin scuipate. CAMILAR, N. I 443. 2. Fig. (Familiar) Foarte asemănător cu..., întocmai cu..., aidoma, leit. Sandomir nalt ca un stejar, Cremene lat în spete cît trei, și Corbea scuipat ostaș, negru, tăcut ca o stîncă. DELAVRANCEA, O. II 173. Scuipată fată de-mpărat. id. ib. 294.

SCUIPÁT ~ți m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuipát2 (acțiune) s. n.

scuipát1 (rezultat) s. m., pl. scuipáți

arată toate definițiile

Intrare: scuipat (adj.)
scuipat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
  • scuipa
  • scuipata
plural
  • scuipați
  • scuipații
  • scuipate
  • scuipatele
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
  • scuipate
  • scuipatei
plural
  • scuipați
  • scuipaților
  • scuipate
  • scuipatelor
vocativ singular
plural
scupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scuipat (subst.)
scuipat (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
plural
  • scuipați
  • scuipații
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
plural
  • scuipați
  • scuipaților
vocativ singular
plural
schipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)