2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia.Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia.Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.

scumpi [At: VARLAAM, C. 25 / Pzi: ~pesc / E: scump] 1 vr (D. oameni) A se tocmi exagerat de mult (la vânzarea sau la cumpărarea unui lucru). 2 vr A se arăta zgârcit (atunci când trebuie să dea, să facă ceva ) Si: a se zgârci, a se calici, a se lăcomi. 3 vt (Îvr) A economisi (4). 4 vt (C. i. mărfuri) A mări prețul. 5 vrp (D. mărfuri, prestări de servicii etc.) A deveni mai scump (9). 6 vt (C. i. prețuri, dobânzi etc.) A face mai mare Si: a mări. 7 vr (D. oameni, mai ales d. negustori) A cere prețuri mari. 8 vr (Rar; d. bani) A deveni greu de procurat.

SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A urca prețul, a cere mai mult, a vinde mai scump. Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165. Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334. ◊ Refl. pas. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330. ♦ Refl. (Despre cei care vînd) A deveni pretențios la preț, a cere prețuri mari. Cum o dați?Pe parale și atît. – Aș, v-ați scumpit de tot... Vremuri grele! DELAVRANCEA, H. T. 11. ♦ Refl. Fig. A ajunge rar, prețios. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32. 2. Refl. (Despre persoane) A se tocmi mult; a se arăta econom, zgîrcit; a se calici, a se zgîrci. Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. F. 117. De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.

A SCUMPÍ ~ésc tranz. (mărfuri) A face să se scumpească. /Din scump

A SE SCUMPÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) scump. 2) A manifesta zgârcenie (vânzând sau cumpărând); a se calici; a se zgârci. /Din scump

scumpésc v. tr. (vsl. skompiti sen, a cruța, a se scumpi la ceva). Fac scump: seceta a scumpit grîu. V. refl. Mă fac scump: viața s’a scumpit. Mi se pare scump, nu vreaŭ să daŭ cît mi se cere: ĭerĭ m’am scumpit pentru doĭ francĭ, și azĭ am plătit îndoit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scumpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 să scumpeáscă

scumpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scumpeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUMPÍ vb. 1. v. majora. 2. v. lăcomi. 3. a se zgârci, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

SCUMPI vb. 1. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (Prețurile erau ~.) 2. a se calici, a se lăcomi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a se zgîrci, (reg.) a se hîrsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)

A (se) scumpi ≠ a (se) ieftini


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.

Intrare: scumpit
scumpit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scumpit
  • scumpitul
  • scumpitu‑
  • scumpi
  • scumpita
plural
  • scumpiți
  • scumpiții
  • scumpite
  • scumpitele
genitiv-dativ singular
  • scumpit
  • scumpitului
  • scumpite
  • scumpitei
plural
  • scumpiți
  • scumpiților
  • scumpite
  • scumpitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scumpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scumpi
  • scumpire
  • scumpit
  • scumpitu‑
  • scumpind
  • scumpindu‑
singular plural
  • scumpește
  • scumpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scumpesc
(să)
  • scumpesc
  • scumpeam
  • scumpii
  • scumpisem
a II-a (tu)
  • scumpești
(să)
  • scumpești
  • scumpeai
  • scumpiși
  • scumpiseși
a III-a (el, ea)
  • scumpește
(să)
  • scumpească
  • scumpea
  • scumpi
  • scumpise
plural I (noi)
  • scumpim
(să)
  • scumpim
  • scumpeam
  • scumpirăm
  • scumpiserăm
  • scumpisem
a II-a (voi)
  • scumpiți
(să)
  • scumpiți
  • scumpeați
  • scumpirăți
  • scumpiserăți
  • scumpiseți
a III-a (ei, ele)
  • scumpesc
(să)
  • scumpească
  • scumpeau
  • scumpi
  • scumpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scumpi

  • 1. tranzitiv A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: ieftini attach_file 4 exemple
    exemple
    • Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165.
      surse: DLRLC
    • Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cum o dați? – Pe parale și atît. – Aș, v-ați scumpit de tot... Vremuri grele! DELAVRANCEA, H. T. 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A ajunge rar, prețios.
      exemple
      • Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva).
    exemple
    • Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. F. 117.
      surse: DLRLC
    • De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • scump
    surse: DEX '98 DEX '09