2 intrări

  • scuipă
  • scuipa scâpa scâpia scâpta schiopi schipa schipi schiupi scuepi scuipi scupi scupia

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scuipă sf [At: O. BÂRLEA, A. P. II, 198 / Pl: ~pe / E: ns cf scuipa] (Reg; csnp) Batistă (1).

SCUIPÁ, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură; p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.

scuipa [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 418/18 / V: (îrg) ~pi, scupi, ~upia (Pzi: scupiu), scopi, șchiopi, șchiupi, școpi, (înv) schiupi, scuepi, schiopi, șchiopti, șchiuopi, (reg) schipa, schipi, scâpa, scâpia, scâpta, șchipa, șchipi, șchipia / Pzi: scuip / E: ml *scupire cf expuere] 1 vi A elimina din gură salivă, printr-o mișcare specifică a buzelor și a limbii Si: (reg) a se sciurca, a stupi (1). 2 vi (Reg; d. oameni; îe) A ~ de sus (sau departe) A fi îngâmfat. 3 vi (D. oameni; îe) A linge unde a ~t A-și retrage vorbele (răuvoitoare). 4 vt A expectora (1). 5 vt (Pfm; d. bolnavii de tuberculoză; îe) A-și ~ plămânii (sau, reg, bojocii) A tuși și a expectora des. 6 vt (Pfm; d. oameni; îae) A depune eforturi mari pentru a realiza ceva (cu riscul pierderii sănătății). 7 vt (Pop; îe) A ~ sânge A avea o hemoptizie. 8 vi (D. pisici) A-și încorda corpul într-o mișcare de apărare și de atac, însoțită de un pufăit specific. 9-10 vt A arunca scuipat1 (4) asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv) în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. 11 vt (Fig) A-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). 12-13 vtr (Reg) A (se) murdări cu scuipat1 (4). 14 vt (C. i. corpuri străine, substanțe etc.) A elimina (cu forță) din gură (împreună cu scuipatul1 (4). 15 vt (Fig; c. i. cuvinte sau lucruri neplăcute, jignitoare etc.) A rosti (cu mânie, cu dispreț etc.). 16 vt (Fig; rar) A pronunța cu efort. 17-18 vti (Pan) A arunca cu forță. 19 vt (Arg) A oferi.

SCUIPÁ, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvârli ceva afară din gură, p. ext. din gâtlej sau din plămâni; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-și scuipa plămânii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des; b) se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate). A scuipa sânge = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură. 3. Intranz. și tranz. Fig. A arunca ceva cu forță. – Lat. *scupire.

SCUIPÁ, scuip, vb. I. Intranz. 1. A elimina din gură salivă, cu o mișcare particulară a obrajilor, a buzelor și a limbii. Moșul scuipă cu necaz. DUMITRIU, N. 171. Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă și scuipă printre dinți. SADOVEANU, O. VII 351. Unii... scuipau în fluviu cu dispreț, intrau în cafenea ca să-și urmeze discuțiile și jocurile întrerupte. BART, E. 283. ◊ Expr. A-și scuipa în sîn v. sîn.Tranz. A arunca scuipat asupra cuiva (sau în urma cuiva), pentru a-l înjosi, a-l batjocori; fig. a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini). Colonelul gîndi: chiorul de Jimborean merge de bună samă la divizie să raporteze. Generalul are să-l scuipe. CAMILAR, N. I 80. Orheianu își repezi din șa trupu’ nainte, scuipă pe Șoimaru și ridică asupră-i buzduganul. SADOVEANU, O. VII 170. Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și cîne eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vînt! COȘBUC, P. I 207. M-am dus la boieri să mă jăluiesc. Și boierul, în loc de un cuvînt bun, m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale. CREANGĂ, A. 159. ♦ Tranz. A da ceva afară din gură, din gîtlej sau din plămîni; a expectora. Bolborosi, scuipînd apă. DUMITRIU, N. 162. Numai cîțiva dinți are.Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de cînd am fost dat ordonanță la ofițer. STANCU, D. 245. Vîrful țigării îl scuipă scîrbit peste balustradă în mare. C. PETRESCU, Î. I 3. Scuipă îngrozit, însă în loc de sînge azvîrli țiuitoarea. SAHIA, N. 108. ◊ Fig. Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. SADOVEANU, Z. C. 130. ◊ Expr. A-și scuipa plămînii, se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc tare și expectorează mult. A scuipa sînge = a expectora flegmă sanghinolentă (în anumite cazuri patologice). 2. Fig. A arunca ceva cu forță (printr-o deschizătură). Motorul bătea și scuipa dintr-o țeavă spre nori. SADOVEANU, M. C. 28. M-am pierdut... Printre munții de pucioasă care scuipă și se rup Aruncîndu-și bolovanii în văzduhurile roșii. EFTIMIU, Î. 63. Lumînarea de seu sfîrîia și scuipa tot mai des din feștila cu miros. I. BOTEZ, ȘC. 70. ◊ Tranz. Artileria grea scuipa obuz după obuz. CAMILAR, N. I 285. Parcă zboară, Parcă-noată, Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un val-vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 43.

A SE SCUIPÁ mă scuip intranz. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. scupire

A SCUIPÁ scuip 1. tranz. 1) (salivă, flegmă etc.) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și a buzelor); a stupi. ◊ ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau îndărătnică ori cu un lucru greu de făcut. 2) fig. (persoane) A batjocori prin gestul scuipatului; a stupi. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii și al buzelor); a stupi. [Monosilabic] /<lat. scupire

scuipà v. 1. a da afară orice materie din gură, gâtlej, plămâni: a scuipa sânge; 2. a vărsa: a scuipa foc. [Macedo-rom. ascupi: probabil onomatopee, ca și sinonimul Mold. stupì].

arată toate definițiile

Intrare: scuipă
scuipă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scuipa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scuipa
  • scuipare
  • scuipat
  • scuipatu‑
  • scuipând
  • scuipându‑
singular plural
  • scuipă
  • scuipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scuip
(să)
  • scuip
  • scuipam
  • scuipai
  • scuipasem
a II-a (tu)
  • scuipi
(să)
  • scuipi
  • scuipai
  • scuipași
  • scuipaseși
a III-a (el, ea)
  • scuipă
(să)
  • scuipe
  • scuipa
  • scuipă
  • scuipase
plural I (noi)
  • scuipăm
(să)
  • scuipăm
  • scuipam
  • scuiparăm
  • scuipaserăm
  • scuipasem
a II-a (voi)
  • scuipați
(să)
  • scuipați
  • scuipați
  • scuiparăți
  • scuipaserăți
  • scuipaseți
a III-a (ei, ele)
  • scuipă
(să)
  • scuipe
  • scuipau
  • scuipa
  • scuipaseră
scâpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scâpia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scâpta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiopi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiupi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuepi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scuipa scâpa scâpia scâpta schiopi schipa schipi schiupi scuepi scuipi scupi scupia

  • 1. intranzitiv A elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stupi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moșul scuipă cu necaz. DUMITRIU, N. 171.
      surse: DLRLC
    • Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă și scuipă printre dinți. SADOVEANU, O. VII 351.
      surse: DLRLC
    • Unii... scuipau în fluviu cu dispreț, intrau în cafenea ca să-și urmeze discuțiile și jocurile întrerupte. BART, E. 283.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și scuipa în sân.
      surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Orheianu își repezi din șa trupu’ nainte, scuipă pe Șoimaru și ridică asupră-i buzduganul. SADOVEANU, O. VII 170.
        surse: DLRLC
      • M-am dus la boieri să mă jăluiesc. Și boierul, în loc de un cuvînt bun, m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale. CREANGĂ, A. 159.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. figurat A-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Colonelul gîndi: chiorul de Jimborean merge de bună samă la divizie să raporteze. Generalul are să-l scuipe. CAMILAR, N. I 80.
          surse: DLRLC
        • Mi-ai pus pe umeri cît ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și cîne eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vînt! COȘBUC, P. I 207.
          surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A da, a azvârli ceva afară din gură.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Bolborosi, scuipînd apă. DUMITRIU, N. 162.
        surse: DLRLC
      • Numai cîțiva dinți are. – Pe ceilalți, spune, i-am scuipat de cînd am fost dat ordonanță la ofițer. STANCU, D. 245.
        surse: DLRLC
      • Vîrful țigării îl scuipă scîrbit peste balustradă în mare. C. PETRESCU, Î. I 3.
        surse: DLRLC
      • Scuipă îngrozit, însă în loc de sînge azvîrli țiuitoarea. SAHIA, N. 108.
        surse: DLRLC
      • figurat Spun! izbuti să scuipe glas sulgerul. SADOVEANU, Z. C. 130.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. prin extensiune A da ceva afară din gâtlej sau din plămâni.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expectora
        • 1.3.1.1. expresie familiar A-și scuipa plămânii = se spune despre bolnavii de tuberculoză care tușesc și expectorează des.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • 1.3.1.2. expresie familiar A-și scuipa plămânii = se spune pentru a arăta că cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fără rezultatele scontate).
          surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.3.2. expresie familiar A scuipa sânge = a avea o hemoptizie.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. intranzitiv tranzitiv figurat A arunca ceva cu forță.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Motorul bătea și scuipa dintr-o țeavă spre nori. SADOVEANU, M. C. 28.
        surse: DLRLC
      • M-am pierdut... Printre munții de pucioasă care scuipă și se rup Aruncîndu-și bolovanii în văzduhurile roșii. EFTIMIU, Î. 63.
        surse: DLRLC
      • Lumînarea de seu sfîrîia și scuipa tot mai des din feștila cu miros. I. BOTEZ, ȘC. 70.
        surse: DLRLC
      • Artileria grea scuipa obuz după obuz. CAMILAR, N. I 285.
        surse: DLRLC
      • Parcă zboară, Parcă-noată, Scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un val-vîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 43.
        surse: DLRLC

etimologie: