SCRÍPETE, scripeți, s. m. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut. [Var.: (reg.) scrípet s. m.] – Din bg. skripec.

SCRÍPETE, scripeți, s. m. Mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut. [Var.: (reg.) scrípet s. m.] – Din bg. skripec.

SCRÍPETE, scripeți, s. m. 1. Roată cu un mic șanț săpat în jurul ei, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț care rulează pe șanț. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite situate pe același ax și formînd un bloc comun așezat deasupra războiului de țesut. 2. Mufă (2). – Variantă: scrípet (ARDELEANU, D. 249, ODOBESCU, S. I 342) s. m.

scrípete s. m., pl. scrípeți

scrípete s. m., pl. scrípeți

SCRÍPETE s. (TEHN.) 1. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăților.) 2. căluș. (~ la ițele războiului de țesut.)

SCRÍPETE ~ți m. 1) Dispozitiv special pentru ridicarea greutăților. ~ fix. ~ mobil. 2) Dispozitiv constând din două roți fixate pe un ax comun, folosit pentru mișcarea ițelor la stative. /<rus. skripet

scripete m. 1. rotilă de ridicat greutăți: cu scripeți se ridică bolovani sau bârne groase; 2. rotițe la stative spre ridicarea și lăsarea în jos a ițelor: 3. fig. pârghie: al minții scripet AL. [Cf. rus. SCRIPIETI, a scârțăi (s’a luat efectul pentru cauză)].

scrípete m., pl. țĭ, saŭ n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. *scripeț, pl. scripețĭ, și apoĭ un sing. analogic scripete], d. skripĭy, scîrțîĭ, vsl. skripati, rus. skripĭetĭ, de unde vine și skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiță pe care o învîrtește o sfoară saŭ o funie de care e legată o greutate, care funie, pin învîrtirea rotițeĭ, e ferită de roadere. – In est scripț, n pl. urĭ.

chirígă sf [At: DA / Pl: ~ígi / E: nct] (Reg) Scripete.

SCRÍPET s. m. v. scripete.

SCRÍPET s. m. v. scripete.

SCRÍPET s. m. v. scripete.

SCRÍPETE s. (TEHN.) 1. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăților.) 2. căluș. (~ la ițele războiului de țesut.)

SCRÍPETE (< bg.) s. m. (TEHN.) Mecanism simplu al cărui organ principal este o roată prevăzută cu un canal periferic în care rulează un element flexibil (cablu, fir, lanț etc.), prin intermediul căruia este transmisă o forță. Este folosit fie pentru ridicat sau tras, fie pentru susținerea elementului flexibil (ex. s. de la funiculare). S. poate fi fix, în care caz forța de acționare este egală cu greutatea obiectului ridicat, sau mobil, în care caz forța de acționare este mai mică decât greutatea obiectului. V. și muflă, palan.