9 definiții pentru scrâșnitor scârșnitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂȘNITÓR, -OÁRE, scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. – Scrâșni + suf. -tor.

SCRÂȘNITÓR, -OÁRE, scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. – Scrâșni + suf. -tor.

scrâșnitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, POEZII, 238 / V: (pop) scârș~, crâșnitor / Pl: ~i, ~oare / E: scrâșni + -tor] 1 (D. dinți, maxilare etc.) Care produce un zgomot caracteristic prin strângerea maxilarelor și prin frecarea dinților de jos cu cei de sus, ca efect al supărării, al ciudei, al mâniei, al urii, al furiei, al durerii etc. Si: (îvr) scrâșnind. 2-3 (Îvr; d. stări afective sau d. manifestări ale oamenilor, îf crâșnitor) Scrâșnit2 (1-2). 4 (Pan; d. obiecte sau părți ale lor; d. materiale, corpuri, substanțe etc.) Care produce (prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.) un zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut.

SCRÂȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scrâșnește; care produce scrâșnete. /a scrâșni + suf. ~tor

scârșnitor, ~oare a vz scrâșnitor

SCÎRȘNITÓR, -OÁRE adj. v. scrîșnitor.

SCRÎȘNITÓR, -OÁRE, scrîșnitori, -oare, adj. Care scrîșnește, care scoate scrîșnete. (Atestat în forma scîrșnitoare) Cu fălci negre scîrșnitoare. ALECSANDRI, P. III 238. – Variantă: scîrșnitór, -oáre adj.

scârșnitor a. Mold. scrâșnitor: cu fălci negre scârșnitoare AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrâșnitór adj. m., pl. scrâșnitóri; f. sg. și pl. scrâșnitoáre

scrâșnitór adj. m., pl. scrâșnitóri; f. sg. și pl. scrâșnitoáre

Intrare: scrâșnitor
scrâșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnitor
  • scrâșnitorul
  • scrâșnitoru‑
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarea
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorii
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • scrâșnitor
  • scrâșnitorului
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarei
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorilor
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarelor
vocativ singular
plural
scârșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârșnitor
  • scârșnitorul
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarea
plural
  • scârșnitori
  • scârșnitorii
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • scârșnitor
  • scârșnitorului
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarei
plural
  • scârșnitori
  • scârșnitorilor
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrâșnitor scârșnitor

  • 1. Care scrâșnește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu fălci negre scîrșnitoare. ALECSANDRI, P. III 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Scrâșni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09