2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂȘNITÓR, -OÁRE, scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. – Scrâșni + suf. -tor.

SCRÂȘNITÓR, -OÁRE, scrâșnitori, -oare, adj. Care scrâșnește. – Scrâșni + suf. -tor.

scârșnitor, ~oare a vz scrâșnitor

scrâșnitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, POEZII, 238 / V: (pop) scârș~, crâșnitor / Pl: ~i, ~oare / E: scrâșni + -tor] 1 (D. dinți, maxilare etc.) Care produce un zgomot caracteristic prin strângerea maxilarelor și prin frecarea dinților de jos cu cei de sus, ca efect al supărării, al ciudei, al mâniei, al urii, al furiei, al durerii etc. Si: (îvr) scrâșnind. 2-3 (Îvr; d. stări afective sau d. manifestări ale oamenilor, îf crâșnitor) Scrâșnit2 (1-2). 4 (Pan; d. obiecte sau părți ale lor; d. materiale, corpuri, substanțe etc.) Care produce (prin întreruperea bruscă a unei frecări, a unei apăsări, a unei deplasări etc.) un zgomot specific, de scurtă durată, aspru și neplăcut.

SCÎRȘNITÓR, -OÁRE adj. v. scrîșnitor.

SCRÎȘNITÓR, -OÁRE, scrîșnitori, -oare, adj. Care scrîșnește, care scoate scrîșnete. (Atestat în forma scîrșnitoare) Cu fălci negre scîrșnitoare. ALECSANDRI, P. III 238. – Variantă: scîrșnitór, -oáre adj.

SCRÂȘNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scrâșnește; care produce scrâșnete. /a scrâșni + suf. ~tor

scârșnitor a. Mold. scrâșnitor: cu fălci negre scârșnitoare AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scrâșnitoáre s. f., g.-d. art. scrâșnitórii; pl. scrâșnitóri

scrâșnitor adj. m., pl. scrâșnitori; f. sg. și pl. scrâșnitoare

scrâșnitór adj. m., pl. scrâșnitóri; f. sg. și pl. scrâșnitoáre

Intrare: scrâșnitoare
scrâșnitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarea
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorile
genitiv-dativ singular
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorii
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: scrâșnitor
scrâșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnitor
  • scrâșnitorul
  • scrâșnitoru‑
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarea
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorii
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • scrâșnitor
  • scrâșnitorului
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarei
plural
  • scrâșnitori
  • scrâșnitorilor
  • scrâșnitoare
  • scrâșnitoarelor
vocativ singular
plural
scârșnitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârșnitor
  • scârșnitorul
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarea
plural
  • scârșnitori
  • scârșnitorii
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarele
genitiv-dativ singular
  • scârșnitor
  • scârșnitorului
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarei
plural
  • scârșnitori
  • scârșnitorilor
  • scârșnitoare
  • scârșnitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrâșnitor, scrâșnitoareadjectiv

  • 1. Care scrâșnește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu fălci negre scîrșnitoare. ALECSANDRI, P. III 238. DLRLC
etimologie:
  • Scrâșni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.