3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORMONÍT s. n. Scormonire. – V. scormoni.

SCORMONÍT s. n. Scormonire. – V. scormoni.

scormonit2, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~iți, ~e / E: scormoni] 1 (D. pământ sau d. alte materii solide) Care este săpat superficial și în dezordine Si: răscolit2 (1), (reg) scorbelit2 (1). 2 (D. pământ sau d. alte materii solide) Care este aruncat în toate părțile pentru a găsi ceva în interior, pentru a realiza ceva etc. Si: răscolit2 (2), (îrg) scorbelit2 (2). 3 (D. foc, jar) Mișcat (cu un instrument) pentru a fi reaprins sau înviorat. 4 (Rar) Scotocit. 5 (Rar) Cercetat2 (3).

scormonit1 sn [At: DL / Pl: ? / E: scormoni] (Rar) 1-8 Scormonire (1-8).

SCORMONÍT2, -Ă, scormoniți, -te, adj. Răscolit, scociorît, scurmat. Știa de la învățător cam ce fusese altădată această movilă scormonită. GALACTION, O. I 114.

SCORMOLÍ vb. IV v. scormoni.

SCORMONÍ, scormonesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ◊ Refl. Se scormonește în buzunare.Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. Intranz. A scobi într-un material dur; a sfredeli. [Prez. ind. și scórmon.Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. scurma, răscoli.

scormoni [At: ECONOMIA, 23/18 / V: (îrg) ~oli, (înv) ~muna, scurmoli, (reg) ~măni, ~meli, ~mieni, ~mura, scârmona, scâr~, scur~, zgo~ / Pzi: ~nesc și sc'ormon / E: ns cf scurma] 1 vt (C. i. pământul sau alte materii solide) A săpa gropi, șanțuri în mod superficial și dezordonat Si: (rar) a scotoci (1), a scurma (1), (îvp; fam) a scociorî (1), (îrg) a scârmăna, a scorbeli (1), a scobârli, (înv) a scodoli, a scodormoli (1), (reg) a scofeli (1), (reg) a scârmoci (1), a scobârli, a scroboși2 (1), a răcăli2, a scorni (13), a râcâi1 (1), a scurma (1). 2 vt (C. i. pământul sau alte materii solide) A arunca în toate părțile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interior, pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) a scotoci (2), a scurma (2), (îvp; fam) a scociorî (2), (îrg) a scârmăna, a scorbeli (2), (înv) a scodoli, a scodormoli (2), (reg) a scârmoci (1), a scobârli, a scroboși2 (2), a răcăli2, a scorni (14), a râcâi1 (1), a scurma (2). 3 vt (Reg; îe) A ~ (pe cineva) la inimă A tulbura. 4 vt (Reg; îae) A nemulțumi. 5 vt (Rar) A zgâria. 6 vt (Spc; c. i. focul, cărbunii, jarul etc.) A mișca, a agita (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine Si: a răvăși, (îvp; fam) a scociorî (3), (îrg) a scărmăna (3), (înv) a scotoci (3), (reg) a scofeli (3), a scurma (10). 7 vi A sfredeli (2). 8 vt (Îvr) A șlefui. 9 vt (Îvr) A împrăștia. 10 vt (Îvr) A doborî (1). 11 vt A cerceta peste tot, ori într-un anumit loc, răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: a scotoci (4), a cotrobăi, a scurma (7), (îvp) a scociorî (4), (îrg) a scorbeli (3), a scodoli (3), (reg) a scofeli (4), (îrg) a scorteli, (reg) a scobărli. 12 vt (Fig) A încerca să pătrundă, să surprindă, să înțeleagă cu privirea Si: a scruta (1). 13 vt (Pex) A cerceta (3). 14 vt A face să se miște, să iasă din locul (ascuns) în care se afla Si: a stârni, (îvp) a scociorî (5), a scorni (5). 15 vt (Pan) A scoate (dintr-un loc ascuns) la iveală. Si: a scotoci (5), (reg) a scofeli (5). 16 vt (Fig) A stârni . 17-18 vtr (Îrg) A (se) scula (2-3). 19 vt (Reg) A enerva (6). 20 vt (Reg) A plictisi.

SCORMONÍ, scormonesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ◊ Refl. Se scormonește în buzunare.Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [Prez. ind. și scórmon.Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. scurma, răscoli.

SCORMONÍ, scormonesc, vb. IV. 1. Intranz. A scotoci, a cotrobăi; a răscoli, a răvăși prin toate ascunzișurile, cercetîndu-le sau căutînd ceva; p. ext. a căuta. Îndată începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. Căutară, scormoniră, Pe Ilincuța găsiră. ȘEZ. III 211. ◊ Fig. Astăzi omul scormonește peste tot și urmele lui se văd în tot locul. STĂNOIU, C. I. 159. ◊ Tranz. (Complementul indică locul unde se caută) Ele stau retrase în codri, ei vin de la sate și orașe și le scormonesc vizuinele. DELAVRANCEA, O. II 114. ◊ Refl. [Băiatul] se scormoni în brîu, iute ca o șopîrlă, smulse un cuțit lung, pescăresc, cu mînerul de os crestat, și se repezi la moș Gheorghe. DUMITRIU, N. 222. Un flăcău înalt, cu sacul legat dinainte, cu picioarele goale, scoase dintr-o pungă cu floricele un ban de zece. Ceilalți tovarăși își puseră bicele jos și începură să se scormonească prin buzunare. DUNĂREANU, CH. 19. ♦ Tranz. A pătrunde (cu privirea), a scruta. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cîntărească definitiv, dintr-o dată. Avea niște ochi negri atît de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gîndurile. REBREANU, R. I 81. Făcu doi pași, oprindu-se pentru a scormoni sala magnetizată. BART, E. 152. 2. Tranz. A scoate ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit). Scormoni îndată o sticlă, o clăti cu apă și plecă... după rachiu. REBREANU, I. 87. ◊ Fig. Întîmplarea cu mine și cu Naum. Îți mai amintești?...Puțin... Foarte vag... încercă Lipan să-și scormonească amintirile. C. PETRESCU, C. V. 105. Clipele curgeau greoaie, scormonind din sufletul meu atîtea amintiri, pe care cu durere le povestesc. DUNĂREANU, N. 30. ◊ Refl. pas. Desigur că-i foarte ușor să osîndim pe alții. Procesele acestea, domnilor judecători, se vor scormoni iar, mîne. Vom rămînea cu conștiința plină de umbră cît vom trăi. CAMILAR, N. I 356. ♦ (Rar; complementul indică o ființă) A mișca din loc, a face să iasă din adăpost, din ascunzătoare; a stîrni, a scorni. Cînd se nimerea să scormonească vreo prepeliță adăpostită sub snop, el se lua după ea, și mare îi era mirarea că n-a prins-o din zbor. SLAVICI, O. I 238. ◊ Refl. Apoi nici să stăm pînă te scormonești tălică... îl întrerupse Nicolaie. REBREANU, R. II 112. Apoi se luă lupul și aduse apă vie și apă tare; cu apa cea vie mi-l învie, iar cu cea tare mi-l întări... Apoi se duse lupul. Dup-aceea se scormoni și Crîncul, vînătoriul.Doamne, dar greu am mai dormit! RETEGANUL, P. III 49. 3. Tranz. (Cu complementul «pămînt», «țărînă») A răscoli în adînc, zgîriind, rîcîind, brăzdînd, săpînd. Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul. Unde-și au părinții lor mormîntul. BENIUC, V. 10. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pămîntul. REBREANU, R. II 198. Cît colo plesnește un groaznic obuz de calibru uriaș și țăndările lui scormonesc aprig țărîna. ODOBESCU, S. III 565. ◊ Fig. Lăutarii scormoneau ascunzișurile inimii. GALACTION, O. I 134. ♦ Intranz. (Despre păsări) A scurma. Cîrduri de galițe scormoneau și ciuguleau. REBREANU, R. I 145. ♦ Fig. (Cu privire la sentimente, stări sufletești) A ațîța, a aprinde, a zădărî, a zgîndări. [Herdelea] ca să-și scormonească avîntul, reciti tot articolul, mormăind și cu glas tare cîte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. REBREANU, R. I 243. El mi i-a zăpăcit, mi i-a ațîțat și le-a scormonit toate nemulțumirile. id. R. II 13. Dacă nu venea să-l întîmpine durerea din afară, el știa să și-o scormonească singur. CARAGIALE, O. III 237. ◊ Expr. A-l scormoni la inimă = a-l tulbura, a-l neliniști, a-l nemulțumi, a nu-i da pace; a-l rîcîi la inimă. (Atestat în forma scormoli) Moș Roată... spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. 4. Intranz. Fig. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. Numai cîteva zeci de metri de la malul lui, se află un munte roșiatic și ciudat, în care de dimineața pînă seara oamenii scormonesc cu dinamită. BOGZA, C. O. 254. În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor parcă i-ar fi scormonit un pumnal. REBREANU, P. S. 74. ♦ A cizela, a șlefui. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau... subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. 5. Tranz. A amesteca. Începu să toarne apă fiartă peste sămînță. Filică o scormonea c-un băț, ajutînd apei să pătrundă pînă-n fund. MIHALE, O. 492. – Prez. ind. și: scórmon (STANCU, D. 15, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131, ODOBESCU, S. II 411). – Variantă: (Mold.) scormolí vb. IV.

A SCORMONÍ ~ésc 1. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli. 3) A scobi pătrunzând în adânc; a scociorî. ~ o rană. 4) (focul, jăraticul) A amesteca cu ceva, făcând să ardă mai tare; a răscoli. 2. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scociorî; a scotoci. /Orig. nec.

scormonì v. 1. a răscoli cenușa, focul; 2. a căuta răscolind; 3. a răcăi. [Mold. scormolì: v. scurmà].

scormolésc (est) și -onésc (vest) v. tr. (ung. karmolni și körmölni, a scurma, a zgîria, d. karom, gheară). Caut ceva îngropat orĭ acoperit înlăturînd pămîntu ș.a.: a scormoli niște ruine, plugu scormolește pămîntu, (fig.) a scormoli trecutu. V. intr. A scormoli pin ladă, pin dicționare. – Și scorbolesc (Munt. est), scorbelesc (Munt. vest) și scîrmonesc (ChN. I. 162, Munt. vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scormoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scormonesc, imperf. 3 sg. scormonea; conj. prez. 3 să scormonească

scormoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scormonésc, imperf. 3 sg. scormoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. scormoneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCORMONÍT s. răscolire, scormonire, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ul jarului.)

SCORMONÍT adj. râcâit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pământ ~.)

SCORMONIT adj. rîcîit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pămînt ~.)

SCORMONIT s. răscolire, scormonire, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.)

SCORMONÍ vb. 1. v. căuta. 2. a răscoli, a zgândări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se întețească focul.) 3. v. scobi. 4. v. scurma. 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu râtul în noroi.) 6. a scorni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul.)

SCORMONÍ vb. v. ațâța, deștepta, iscodi, scruta, scula, stârni, trezi.

SCORMONI vb. 1. a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. și Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele!) 2. a răscoli, a zgîndări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se întețească focul.) 3. a se scobi, (pop.) a se scociorî, (înv. și reg.) a se scorbeli, (reg.) a se scofeli. (Nu te mai ~ în nas!) 4. a rîcîi, a scurma, (rar) a scotoci, (înv., pop. și fam.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a răcăli, a rășchia, a scodormoli, (prin Mold.) a rîcălui, (Transilv. și Maram.) a scorni. (Găinile ~ pămîntul.) 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu rîtul în noroi.) 6. a scorni, a stîrni, (pop.) a scociorî. (~ vînatul.)

scormoni vb. v. AȚÎȚA. DEȘTEPTA. ISCODI. SCRUTA. SCULA. STÎRNI. TREZI.

Intrare: scormonit (adj.)
scormonit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scormonit
  • scormonitul
  • scormonitu‑
  • scormoni
  • scormonita
plural
  • scormoniți
  • scormoniții
  • scormonite
  • scormonitele
genitiv-dativ singular
  • scormonit
  • scormonitului
  • scormonite
  • scormonitei
plural
  • scormoniți
  • scormoniților
  • scormonite
  • scormonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scormonit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scormonit
  • scormonitul
  • scormonitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scormonit
  • scormonitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scormoni
scormoni1 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scormoni
  • scormonire
  • scormonit
  • scormonitu‑
  • scormonind
  • scormonindu‑
singular plural
  • scormonește
  • scormoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scormonesc
(să)
  • scormonesc
  • scormoneam
  • scormonii
  • scormonisem
a II-a (tu)
  • scormonești
(să)
  • scormonești
  • scormoneai
  • scormoniși
  • scormoniseși
a III-a (el, ea)
  • scormonește
(să)
  • scormonească
  • scormonea
  • scormoni
  • scormonise
plural I (noi)
  • scormonim
(să)
  • scormonim
  • scormoneam
  • scormonirăm
  • scormoniserăm
  • scormonisem
a II-a (voi)
  • scormoniți
(să)
  • scormoniți
  • scormoneați
  • scormonirăți
  • scormoniserăți
  • scormoniseți
a III-a (ei, ele)
  • scormonesc
(să)
  • scormonească
  • scormoneau
  • scormoni
  • scormoniseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scormoni
  • scormonire
  • scormonit
  • scormonitu‑
  • scormonind
  • scormonindu‑
singular plural
  • scormone
  • scormoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scormon
(să)
  • scormon
  • scormoneam
  • scormonii
  • scormonisem
a II-a (tu)
  • scormoni
(să)
  • scormoni
  • scormoneai
  • scormoniși
  • scormoniseși
a III-a (el, ea)
  • scormone
(să)
  • scormone
  • scormonea
  • scormoni
  • scormonise
plural I (noi)
  • scormonim
(să)
  • scormonim
  • scormoneam
  • scormonirăm
  • scormoniserăm
  • scormonisem
a II-a (voi)
  • scormoniți
(să)
  • scormoniți
  • scormoneați
  • scormonirăți
  • scormoniserăți
  • scormoniseți
a III-a (ei, ele)
  • scormone
(să)
  • scormone
  • scormoneau
  • scormoni
  • scormoniseră
scormoli1 (1 -lesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scormoli
  • scormolire
  • scormolit
  • scormolitu‑
  • scormolind
  • scormolindu‑
singular plural
  • scormolește
  • scormoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scormolesc
(să)
  • scormolesc
  • scormoleam
  • scormolii
  • scormolisem
a II-a (tu)
  • scormolești
(să)
  • scormolești
  • scormoleai
  • scormoliși
  • scormoliseși
a III-a (el, ea)
  • scormolește
(să)
  • scormolească
  • scormolea
  • scormoli
  • scormolise
plural I (noi)
  • scormolim
(să)
  • scormolim
  • scormoleam
  • scormolirăm
  • scormoliserăm
  • scormolisem
a II-a (voi)
  • scormoliți
(să)
  • scormoliți
  • scormoleați
  • scormolirăți
  • scormoliserăți
  • scormoliseți
a III-a (ei, ele)
  • scormolesc
(să)
  • scormolească
  • scormoleau
  • scormoli
  • scormoliseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scormoli
  • scormolire
  • scormolit
  • scormolitu‑
  • scormolind
  • scormolindu‑
singular plural
  • scormole
  • scormoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scormol
(să)
  • scormol
  • scormoleam
  • scormolii
  • scormolisem
a II-a (tu)
  • scormoli
(să)
  • scormoli
  • scormoleai
  • scormoliși
  • scormoliseși
a III-a (el, ea)
  • scormole
(să)
  • scormole
  • scormolea
  • scormoli
  • scormolise
plural I (noi)
  • scormolim
(să)
  • scormolim
  • scormoleam
  • scormolirăm
  • scormoliserăm
  • scormolisem
a II-a (voi)
  • scormoliți
(să)
  • scormoliți
  • scormoleați
  • scormolirăți
  • scormoliserăți
  • scormoliseți
a III-a (ei, ele)
  • scormole
(să)
  • scormole
  • scormoleau
  • scormoli
  • scormoliseră
scârmoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scormăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârmona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scormeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scormieni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scormuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scormura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurmoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgormoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurmoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scormonit, scormoniadjectiv

scormonitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi scormoni DEX '98 DEX '09

scormoni, scormonescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îndată începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. DLRLC
    • format_quote Căutară, scormoniră, Pe Ilincuța găsiră. ȘEZ. III 211. DLRLC
    • format_quote figurat Astăzi omul scormonește peste tot și urmele lui se văd în tot locul. STĂNOIU, C. I. 159. DLRLC
    • format_quote Ele stau retrase în codri, ei vin de la sate și orașe și le scormonesc vizuinele. DELAVRANCEA, O. II 114. DLRLC
    • format_quote reflexiv [Băiatul] se scormoni în brîu, iute ca o șopîrlă, smulse un cuțit lung, pescăresc, cu mînerul de os crestat, și se repezi la moș Gheorghe. DUMITRIU, N. 222. DLRLC
    • format_quote reflexiv Un flăcău înalt, cu sacul legat dinainte, cu picioarele goale, scoase dintr-o pungă cu floricele un ban de zece. Ceilalți tovarăși își puseră bicele jos și începură să se scormonească prin buzunare. DUNĂREANU, CH. 19. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Căuta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: căuta
    • 1.2. tranzitiv figurat A pătrunde cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cîntărească definitiv, dintr-o dată. Avea niște ochi negri atît de pătrunzători, că-ți scormoneau sufletul și-ți citeau gîndurile. REBREANU, R. I 81. DLRLC
      • format_quote Făcu doi pași, oprindu-se pentru a scormoni sala magnetizată. BART, E. 152. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stârni
    • format_quote Scormoni îndată o sticlă, o clăti cu apă și plecă... după rachiu. REBREANU, I. 87. DLRLC
    • format_quote figurat Întîmplarea cu mine și cu Naum. Îți mai amintești?... – Puțin... Foarte vag... încercă Lipan să-și scormonească amintirile. C. PETRESCU, C. V. 105. DLRLC
    • format_quote figurat Clipele curgeau greoaie, scormonind din sufletul meu atîtea amintiri, pe care cu durere le povestesc. DUNĂREANU, N. 30. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Desigur că-i foarte ușor să osîndim pe alții. Procesele acestea, domnilor judecători, se vor scormoni iar, mîne. Vom rămînea cu conștiința plină de umbră cît vom trăi. CAMILAR, N. I 356. DLRLC
    • format_quote Cînd se nimerea să scormonească vreo prepeliță adăpostită sub snop, el se lua după ea, și mare îi era mirarea că n-a prins-o din zbor. SLAVICI, O. I 238. DLRLC
    • format_quote reflexiv Apoi nici să stăm pînă te scormonești tălică... îl întrerupse Nicolaie. REBREANU, R. II 112. DLRLC
    • format_quote reflexiv Apoi se luă lupul și aduse apă vie și apă tare; cu apa cea vie mi-l învie, iar cu cea tare mi-l întări... Apoi se duse lupul. Dup-aceea se scormoni și Crîncul, vînătoriul. – Doamne, dar greu am mai dormit! RETEGANUL, P. III 49. DLRLC
  • 3. tranzitiv A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt copilul unui neam sărac, Bieți romîni ce scormonesc pămîntul. Unde-și au părinții lor mormîntul. BENIUC, V. 10. DLRLC
    • format_quote Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pămîntul. REBREANU, R. II 198. DLRLC
    • format_quote Cît colo plesnește un groaznic obuz de calibru uriaș și țăndările lui scormonesc aprig țărîna. ODOBESCU, S. III 565. DLRLC
    • format_quote figurat Lăutarii scormoneau ascunzișurile inimii. GALACTION, O. I 134. DLRLC
    • 3.1. Despre păsări: scurma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scurma
      • format_quote Cîrduri de galițe scormoneau și ciuguleau. REBREANU, R. I 145. DLRLC
    • 3.2. A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. DEX '09 DEX '98
    • 3.3. figurat A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Herdelea] ca să-și scormonească avîntul, reciti tot articolul, mormăind și cu glas tare cîte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. REBREANU, R. I 243. DLRLC
      • format_quote El mi i-a zăpăcit, mi i-a ațîțat și le-a scormonit toate nemulțumirile. REBREANU, R. II 13. DLRLC
      • format_quote Dacă nu venea să-l întîmpine durerea din afară, el știa să și-o scormonească singur. CARAGIALE, O. III 237. DLRLC
      • chat_bubble A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Moș Roată... spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. DLRLC
  • 4. intranzitiv A scobi într-un material dur. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Numai cîteva zeci de metri de la malul lui, se află un munte roșiatic și ciudat, în care de dimineața pînă seara oamenii scormonesc cu dinamită. BOGZA, C. O. 254. DLRLC
    • format_quote În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor parcă i-ar fi scormonit un pumnal. REBREANU, P. S. 74. DLRLC
    • 4.1. Cizela, șlefui. DLRLC
      • format_quote Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau... subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
  • 5. tranzitiv Amesteca. DLRLC
    sinonime: amesteca
    • format_quote Începu să toarne apă fiartă peste sămînță. Filică o scormonea c-un băț, ajutînd apei să pătrundă pînă-n fund. MIHALE, O. 492. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.