2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scorțoși v vz scorțoșa

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.

scorțos, ~oa [At: CORESI, EV. 107 / Pl: ~oși, ~oase / E: scoarță + -os] 1 a (D. lemne, trunchiurile copacilor etc.) Care este acoperit cu o scoarță (1) tare, uscată și neregulată, aspră și cu crăpături Si: (reg) scorțuros (1). 2 a (Pex; d. plante lemnoase) Care are lemnul (sau trunchiul) scorțos (1) Si: (reg) scorțuros (2). 3 a (D. coaja fructelor) Aspră, dură (și neregulată). 4 a (Reg; pex; d. fructe) Cu coaja scorțoasă (3). 5 a (Reg; îc) Dovleac-~ Varietate de dovleac cu miezul tare, consistent și dulce. 6 a (Reg; îc) Pepene-~ Varietate de pepene galben cu miezul tare și dulce. 7 a (Reg; îc) Mere-~oase Varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare ruginiu-gălbuie și cu miezul gustos. 8 a (D. pielea viețuitoarelor) Care este aspră, îngroșată, bătătorită, uscată (și crăpată) Si: (reg) scorțoșat (1). 9 a (Pex; d. viețuitoare sau părți ale corpului lor) Care are pielea scorțoasă (8) Si: (reg) scorțoșat (2). 10 smf (Fam; dep) Persoană obraznică. 11 a (Fig; d. oameni și manifestărilor lor) Care este lipsit de maleabilitate în raport cu semenii săi Si: rigid, distant. 12 a (Fig; d. oameni și manifestărilor lor) Care nu este conciliant Si: (reg) scrobit2. 13 a (Fig; rar; d. oameni) Certăreț (1). 14 a Care nu se îndoaie Si: țeapăn, tare, rigid. 15 a (D. un obiect; un material etc.) A cărui suprafață prezintă asperități Si: (reg) ojingos.

scorțoșa vr [At: LB / V: (înv) i / Pzi: ez / E: scorțos] (Pop) A se înăspri (și a crăpa) Si: (îrg) a se scorți.

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Tare, aspru la suprafață; ca scoarța. Îmbrăcămintea le e scorțoasă. BOGZA, A. Î. 165. Dulama de pe el era scorțoasă și pătrunsă de umezeală. SADOVEANU, F. J. 432. [Volumele] s-au udat și s-au mucezit, astfel încît cele de hîrtie sînt mai mult putrede și lipite foi de foi, iar cele de pergament, șterse și scorțoase. ODOBESCU, S. I 339. ♦ Fig. Lipsit de maleabilitate; rigid, țeapăn. Cînd au să te dezgroape, rămășag pun că au să te găsească tot dichisit, tot scorțos, tot fercheș, fără un fir de păr alb. M. I. CARAGIALE, C. 10. 2. Cu crustă groasă și aspră, cu scoarță. Calul rîios găsește copacul scorțos, se spune despre cei care, asemănîndu-se, se adună. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = soi de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ Fig. Cu pielea îngroșată, bătătorită, crăpată. Birjarul învirti un leu alb în mîna lui udă și scorțoasă. DELAVRANCEA, S. 118.

SCORȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de scoarță; asemănător cu scoarța. Pânză ~oasă. Piele ~oasă. 2) Care are scoarță groasă. Arbore ~. /scoarță + suf. ~os

scorțos a. 1. cu scoarța tare și groasă: pepene scorțos; 2. fig. tare, țeapăn: mână scorțoasă.

scorțós, -oásă adj. (d. scoarță). Ca scoarța, acoperit de scoarță (adică cu crăpăturĭ și zgrunțurĭ): un pepene galben (zămos) scorțos, nișțe mînĭ scorțoase. Fig. Obraz scorțos, obraz gros (fără rușine). Subst. Cu obrazu gros: mă scorțosule! V. cojan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scorțós adj. m., pl. scorțóși; f. scorțoásă, pl. scorțoáse

scorțós adj. m., pl. scorțóși; f. sg. scorțoásă, pl. scorțoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORȚÓS adj. 1. v. aspru. 2. (reg.) scorțoros. (Trunchi, copac ~.) 3. (reg.) scorțoșat. (Mână, piele ~oasă.)

SCORȚOS adj. 1. aspru, zgrunțuros, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață ~.) 2. (reg.) scorțoros. (Trunchi, copac ~.) 3. (reg.) scorțoșat. (Mînă, piele ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scorțoșá, scorțoșéz, vb. I refl. (pop.) a se înăspri, a se îngroșa, a se bătători, a se întări, a se usca și a crăpa, a se scorți.

scorțós, -oásă, scorțoși, -oase, adj. – 1. Acoperit cu scoarță. 2. Rigid, tare. 3. (fig.) Distant, rece; mutos. – Din scoarță + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCORȚOASA, com. în jud. Buzău, situată în Subcarpații Buzăului, în depr. Policiori-Grabicina, la poalele dealurilor Bocu și Pâclele, la confl. râului Sărățel cu Băligoasa; 3.316 loc. (2005). Expl. de petrol (în satele S. și Plopeasa). Pomicultură (meri, pruni, nuci, peri). În satul Grabicina de Jos s-au produs (febr. 1998) puternice alunecări de teren care au afectat grav numeroase gospodării țărănești. În raza comunei se află rezervația naturală „Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari”.

Intrare: scorțos
scorțos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțos
  • scorțosul
  • scorțosu‑
  • scorțoa
  • scorțoasa
plural
  • scorțoși
  • scorțoșii
  • scorțoase
  • scorțoasele
genitiv-dativ singular
  • scorțos
  • scorțosului
  • scorțoase
  • scorțoasei
plural
  • scorțoși
  • scorțoșilor
  • scorțoase
  • scorțoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: scorțoșa
scorțoșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorțoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)