2 intrări

3 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORȚĂLÍ vb. v. coji, descoji, jupui.

scorțăli vb. v. COJI. DESCOJI. JUPUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scorțălí, scorțălésc, vb. IV (reg.) 1. (despre trunchiurile arborilor) a coji, a jupui. 2. a zgâria. 3. (despre frunze) a fâșâi.

Intrare: scorțăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scorțăli
  • scorțălire
  • scorțălit
  • scorțălitu‑
  • scorțălind
  • scorțălindu‑
singular plural
  • scorțălește
  • scorțăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorțălesc
(să)
  • scorțălesc
  • scorțăleam
  • scorțălii
  • scorțălisem
a II-a (tu)
  • scorțălești
(să)
  • scorțălești
  • scorțăleai
  • scorțăliși
  • scorțăliseși
a III-a (el, ea)
  • scorțălește
(să)
  • scorțălească
  • scorțălea
  • scorțăli
  • scorțălise
plural I (noi)
  • scorțălim
(să)
  • scorțălim
  • scorțăleam
  • scorțălirăm
  • scorțăliserăm
  • scorțălisem
a II-a (voi)
  • scorțăliți
(să)
  • scorțăliți
  • scorțăleați
  • scorțălirăți
  • scorțăliserăți
  • scorțăliseți
a III-a (ei, ele)
  • scorțălesc
(să)
  • scorțălească
  • scorțăleau
  • scorțăli
  • scorțăliseră
Intrare: scorțălit
scorțălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțălit
  • scorțălitul
  • scorțălitu‑
  • scorțăli
  • scorțălita
plural
  • scorțăliți
  • scorțăliții
  • scorțălite
  • scorțălitele
genitiv-dativ singular
  • scorțălit
  • scorțălitului
  • scorțălite
  • scorțălitei
plural
  • scorțăliți
  • scorțăliților
  • scorțălite
  • scorțălitelor
vocativ singular
plural
scorțălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțălire
  • scorțălirea
plural
  • scorțăliri
  • scorțălirile
genitiv-dativ singular
  • scorțăliri
  • scorțălirii
plural
  • scorțăliri
  • scorțălirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)