2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

școli [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lesc / E: școală] 1-2 vtr A (se) instrui (temeinic) în școală (1) Si: a școlariza (2). 3 vt (Înv) A certa (cu asprime) Si: a dojeni (4), a mustra. 4 vt (Înv; pex) A bate (92). 5 vi (Rar) A școlări (2).

școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

școlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlésc, imperf. 3 sg. școleá; conj. prez. 3 sg. și pl. școleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘCOLÍ vb. v. instrui, învăța.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.

Intrare: scolim
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scolim
  • scolimul
  • scolimu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scolim
  • scolimului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: școli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școli
  • școlire
  • școlit
  • școlitu‑
  • școlind
  • școlindu‑
singular plural
  • școlește
  • școliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlesc
(să)
  • școlesc
  • școleam
  • școlii
  • școlisem
a II-a (tu)
  • școlești
(să)
  • școlești
  • școleai
  • școliși
  • școliseși
a III-a (el, ea)
  • școlește
(să)
  • școlească
  • școlea
  • școli
  • școlise
plural I (noi)
  • școlim
(să)
  • școlim
  • școleam
  • școlirăm
  • școliserăm
  • școlisem
a II-a (voi)
  • școliți
(să)
  • școliți
  • școleați
  • școlirăți
  • școliserăți
  • școliseți
a III-a (ei, ele)
  • școlesc
(să)
  • școlească
  • școleau
  • școli
  • școliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

școli

etimologie:

  • vezi școală
    surse: DEX '09 DEX '98