9 definiții pentru scofâlcitură scovâlțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scofâlcitu sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ovâlți~ / Pl: ~ri / E: scofâlci + -tură] 1 (Pop) Cută profundă formată pe fața (sau, rar, pe corpul) persoanelor foarte slabe (în vârstă). 2 (Pfm; dep) Persoană foarte slabă. 3 (Fam) Parte a unei suprafețe cu (adâncituri și) ridicături Si: făgaș, văgăună.

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. 1. Adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș. – Scofâlci + suf. -tură.

scovâlțitu sf vz scofâlcitură

SCOFÎLCITÚRĂ, scofîlcituri, s. f. Adîncitură, cută formată pe obrajii sau pe fața persoanelor foarte slabe sau bătrîne. Toate zbîrciturile și scofîlciturile dispăruseră, sub grosul strat de suliman artistic. La TDRG. ♦ Fig. Văgăună, făgaș. Calul, prin scofîlciturile muntelui, tîrăște astfel scîndurile, care-i sfarmă picioarele și coastele. VLAHUȚĂ, O. A. III 50.

scofîlcitúră f., pl. ĭ. Parte scofîlcită, obraz scofîlcit. Om scofîlcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scofâlcitúră (pop.) s. f., g.-d. art. scofâlcitúrii; pl. scofâlcitúri

scofâlcitúră s. f., g.-d. art. scofâlcitúrii; pl. scofâlcitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOFÂLCITÚRĂ s. v. adâncătură, adâncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură.

scofîlcitu s. v. ADÎNCĂTURĂ. ADÎNCITURĂ. CUFUNDĂTURĂ. SCOBITURĂ. SCUFUNDĂTURĂ.

Intrare: scofâlcitură
scofâlcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scofâlcitu
  • scofâlcitura
plural
  • scofâlcituri
  • scofâlciturile
genitiv-dativ singular
  • scofâlcituri
  • scofâlciturii
plural
  • scofâlcituri
  • scofâlciturilor
vocativ singular
plural
scovâlțitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.