2 intrări

2 definiții

scocorî, scocorăsc, vb. IV refl. (reg.) a se fuduli, a se îngâmfa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scocorî, vb. refl. – (reg.) A se răsti la cineva (Grad, 2000). – Din s- + cocorî (MDA).

Intrare: scocorâre
scocorâre
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scocorâre scocorârea
plural scocorâri scocorârile
genitiv-dativ singular scocorâri scocorârii
plural scocorâri scocorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: scocorî
scocorî
verb (V410) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scocorî scocorâre scocorât scocorând singular plural
scocorăște, scocoraște* scocorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scocorăsc (să) scocorăsc scocoram scocorâi scocorâsem
a II-a (tu) scocorăști (să) scocorăști scocorai scocorâși scocorâseși
a III-a (el, ea) scocorăște, scocoraște* (să) scocorască scocora scocorî scocorâse
plural I (noi) scocorâm (să) scocorâm scocoram scocorârăm scocorâserăm, scocorâsem*
a II-a (voi) scocorâți (să) scocorâți scocorați scocorârăți scocorâserăți, scocorâseți*
a III-a (ei, ele) scocorăsc (să) scocorască scocorau scocorâ scocorâseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)