4 definiții pentru scobâlți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scobâlți vi [At: DM / Pzi: esc / E: fo] (Reg) 1-2 A aluneca (3-4). 3 A se clătina (3).

SCOBÂLȚÍ, scobâlțesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A aluneca, a cădea; a se clătina. – Onomatopee.

SCOBÎLȚÍ, scobîlțesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A aluneca, a cădea; a se clătina.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scobâlțí, scobâlțésc, vb. IV (reg.) a aluneca, a cădea; a se clătina.

Intrare: scobâlți
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scobâlți
  • scobâlțire
  • scobâlțit
  • scobâlțitu‑
  • scobâlțind
  • scobâlțindu‑
singular plural
  • scobâlțește
  • scobâlțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobâlțesc
(să)
  • scobâlțesc
  • scobâlțeam
  • scobâlții
  • scobâlțisem
a II-a (tu)
  • scobâlțești
(să)
  • scobâlțești
  • scobâlțeai
  • scobâlțiși
  • scobâlțiseși
a III-a (el, ea)
  • scobâlțește
(să)
  • scobâlțească
  • scobâlțea
  • scobâlți
  • scobâlțise
plural I (noi)
  • scobâlțim
(să)
  • scobâlțim
  • scobâlțeam
  • scobâlțirăm
  • scobâlțiserăm
  • scobâlțisem
a II-a (voi)
  • scobâlțiți
(să)
  • scobâlțiți
  • scobâlțeați
  • scobâlțirăți
  • scobâlțiserăți
  • scobâlțiseți
a III-a (ei, ele)
  • scobâlțesc
(să)
  • scobâlțească
  • scobâlțeau
  • scobâlți
  • scobâlțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scobâlți

etimologie: