2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHÍVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

SCHÍVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

schivnic, smf, a vz schimnic

SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

ex-schivnic, ~ă smf [At: GRIGURCU, C. R. 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: ex- + schivnic] Fost schivnic.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHÍMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schívnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

SCHÍMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].

schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!schímnic/schívnic (rar) s. m., pl. schímnici/schívnici

schímnic s. m., pl. schímnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

Intrare: ex-schivnic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ex-schivnic
  • ex-schivnicul
plural
  • ex-schivnici
  • ex-schivnicii
genitiv-dativ singular
  • ex-schivnic
  • ex-schivnicului
plural
  • ex-schivnici
  • ex-schivnicilor
vocativ singular
  • ex-schivnicule
plural
  • ex-schivnicilor
Intrare: schimnic / schivnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnic
  • schimnicul
  • schimnicu‑
plural
  • schimnici
  • schimnicii
genitiv-dativ singular
  • schimnic
  • schimnicului
plural
  • schimnici
  • schimnicilor
vocativ singular
  • schimnicule
  • schimnice
plural
  • schimnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schivnic
  • schivnicul
  • schivnicu‑
plural
  • schivnici
  • schivnicii
genitiv-dativ singular
  • schivnic
  • schivnicului
plural
  • schivnici
  • schivnicilor
vocativ singular
  • schivnicule
  • schivnice
plural
  • schivnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schimnic / schivnic, -ă schimnică schivnic schivnică

  • 1. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume.
    exemple
    • Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182.
      surse: DLRLC
    • Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67.
      surse: DLRLC
    • [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342.
      surse: DLRLC

etimologie: