schivnic, ~ă smf, a vz schimnic

SCHIVNIC s. m. v. schimnic.

schívnic V. schimnic.

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

ex-schivnic, ~ă smf [At: GRIGURCU, C. R. 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: ex- + schivnic] Fost schivnic.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

SCHIMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schivnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHIMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schivnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

SCHIMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].

schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.

!schivnic s. m., pl. schivnici

schivnic v. schimnic

!schimnic/schivnic (rar) s. m., pl. schimnici/schivnici

schimnic s. m., pl. schimnici

schimnic.

SCHIMNIC s. v. pustnic.

SCHIMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)