2 intrări

  • scânteia schinteia
  • scânteie schinteie scăntea scântană scântă scântea scânteaie scântei scântie schintaie schintie scluntie

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHINTÉIE s. f. v. scânteie.

SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. Intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [Pr.: -te-ia] – Din scânteie.

SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. Intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [Pr.: -te-ia] – Din scânteie.

SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt, aparent neînsemnat, care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Parte foarte mică din ceva; fărâmă. O scânteie de talent. [Pr.: -te-ie.Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).

scânteia [At: CANTEMIR, I. I. I, 41 / P: ~te-ia / V: (îvr) schin~ / Pzi: 3 ~ză, scânteie (A și: (rar) scânteie) / E: scânteie] 1 vi A produce sau a împrăștia scântei (1). 2 vr (Reg; îf schinteia) A se arde (2). 3 vi (Mai ales d. surse de lumină) A produce o lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie (1) Si: a licări, a luci. 4 vi A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a străluci, a sclipi (1), a scăpăra1 (15). 5 vi (D. ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic Si: a luci, a sclipi, a scăpăra1 (20). 6 vi (D. oameni) A privi pătrunzător.

scânteie sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 136v/3 / V: (îvr) ~tă, ~eaie, scântei sm, schin~, (reg) scăntea, schintaie, ~tană, ~tie, schinta[1], schinteană, schintie, scluntie, (îvr) ~tea / Pl: scântei / E: ml *scantillia (lit scintilla)] 1 Particulă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure, dintr-un material dur în timpul prelucrării etc., stingându-se foarte repede, datorită pierderii de căldură prin răcire în aer. 2 (Îs) ~ electrică Tip de descărcare electrică luminoasă, care apare la tensiuni ridicate între electrozi, având caracter discontinuu (și distructiv). 3 Strălucire specifică, vie, în ochi, în privire, care trădează un sentiment puternic Si: scăpărare (10), scânteiere (5), sclipire. 4 (Îe) A i se face (cuiva) ~ei (pe dinaintea ochilor) Se spune când cineva primește o lovitură (fizică sau morală) puternică (și are senzația că vede scântei (1). 5 (Reg; îe) A vedea ~ei verzi A vedea stele verzi. 6 (Îe) A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul (sau, rar, ca făurarul) cu ~eia (ori cu ~eile) A se obișnui (sau a ajunge să se obișnuiască) cu ceva (neplăcut, rău). 7 Lumină puțin intensă (și intermitentă) ca o scânteie (1) Si: licăr, lucire, scăpărare (5), (liv) scintilație. 8 Sclipire. 9 (Fig) Fapt, în aparență neînsemnat, care declanșează o acțiune, un sentiment. 10 (Fig; de obicei udp „de”) Părticică neînsemnată (din ceva) Si: fărâmă (2), pic1, (reg) țâră. 11 (Bot; Trs) Garofiță (3) (Dianthus carthusianorum). 12 (Bot; reg) Liliac (Syringa vulgaris). 13 (Bot; Trs; lpl) Bănuți (9) (Bellis perennis). 14 (Bot; reg) Scânteiuță (4) (Anagallis arvensis).

  1. Referința încrucișată recomandă pentru această variantă, forma: schinta LauraGellner

schinta[1] sf vz scânteie

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: schinta LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: scânteia
verb (V213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scânteia
  • scânteiere
  • scânteiat
  • scânteiatu‑
  • scânteind
  • scânteindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • scânteia
(să)
  • scânteieze
  • scânteia
  • scânteie
  • scânteiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • scânteia
(să)
  • scânteieze
  • scânteiau
  • scânteia
  • scânteiaseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schinteia
  • schinteiere
  • schinteiat
  • schinteiatu‑
  • schinteind
  • schinteindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schinteia
(să)
  • schinteieze
  • schinteia
  • schinteie
  • schinteiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schinteia
(să)
  • schinteieze
  • schinteiau
  • schinteia
  • schinteiaseră
Intrare: scânteie
scânteie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scânteie
  • scânteia
plural
  • scântei
  • scânteile
genitiv-dativ singular
  • scântei
  • scânteii
plural
  • scântei
  • scânteilor
vocativ singular
plural
schinteie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schinteie
  • schinteia
plural
  • schintei
  • schinteile
genitiv-dativ singular
  • schintei
  • schinteii
plural
  • schintei
  • schinteilor
vocativ singular
plural
scăntea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scânteaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schintaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schintie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scluntie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scânteia schinteia

  • 1. A licări ca o scânteie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: luci (vb.) sclipi străluci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Privirea lui s-a dus mai departe, spre oglinzile rîului, care scînteiau printre lunci și spre munții încununați de cețuri albăstrii. SADOVEANU, N. P. 8.
      surse: DLRLC
    • Pe frunzele pomilor scînteiau ca niște pietre scumpe picăturile de apă. SANDU-ALDEA, U. P. 195.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar S-au pierdut spre Balcanii, pe care în zilele cu cer limpede, dacă mă sui pe măgură, îi văd lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase. STANCU, D. 193.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Un gol, deodată, se făcu în jurul bătrînului zburlit și furios, care aștepta gata să lovească, la pîndă, cu ochii scînteind ca o fiară încolțită. BART, E. 301.
        surse: DLRLC
      • Cînele se uită, îi scînteiază ochii. DELAVRANCEA, H. T. 266.
        surse: DLRLC
      • Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, răspunse Lăpușneanul, ai căruia ochi scînteiară ca un fulger. NEGRUZZI, S. I 139.
        surse: DLRLC
      • poetic Umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 88.
        surse: DLRLC
  • 2. A împrăștia scântei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ard nuielele trăsnind, Crește para scînteind. ALECSANDRI, P. II 106.
      surse: DLRLC
    • poetic Luceafărul de ziuă scînteia, parc-ar fi fost scos din foc. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: scînteie.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • scânteie
    surse: DEX '09 DEX '98

scânteie schinteie scăntea scântană scântă scântea scânteaie scântei scântie schintaie schintie scluntie

  • 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: scânteioară scânteiuță attach_file 7 exemple
    exemple
    • Noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic... O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. REBREANU, R. II 107.
      surse: DLRLC
    • O cracă trosnește, se rupe arzînd, Scîntei prin ceață se văd plutind. BELDICEANU, P. 60.
      surse: DLRLC
    • Scînteile... de soare sărutate Se schimbă-n doi feciori, Drăgălași ca două flori. BOLINTINEANU, O. 91.
      surse: DLRLC
    • figurat Pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesînd cu recile-i scîntei O mreajă de văpaie. EMINESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.
      surse: DLRLC
    • figurat În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei. EMINESCU, O. I 289.
      surse: DLRLC
    • figurat Te mai rog... să-mi împrumuți măcar o dată carul cu boii, s-aduc niște lemne din pădure la nevastă și la copii, că n-au scînteie de foc în vatră, sărmanii! CREANGĂ, P. 45.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd sar odată voinicește de pe-un mal nalt în știoalnă, din greșeală, drept cu fața-n jos, numai scîntei mi s-au făcut pe dinaintea ochilor de durere. CREANGĂ, A. 61.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. prin extensiune Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente.
      surse: DEX '09 sinonime: licărire
  • 2. figurat Fapt, aparent neînsemnat, care declanșează o acțiune, un sentiment etc.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • O noapte de acele ce nu le poți uita, Care aprind în suflet scînteie de iubire. ALECSANDRI, P. I. 133.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Parte foarte mică din ceva.
    exemple
    • O scânteie de talent. Scânteie de geniu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Țugulea scăpase cu o scînteie de viață, căci frații nu-l omorîse de tot. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • limba latină *scantillia (= scintilla).
    surse: DEX '09 DEX '98